Nu-mi pot ierta Iisuse
o, cum sã-mi pot ierta
pãcatul necredinșei
fãcut în fața Ta,
uitarea promisiunii,
cãlcatul jurãmânt,
iubirea mea zdrobitã
nu pot – pân-la mormânt!
Caut ceasul rugãciunii
și-al lacrimilor scut
caut Ochii Tãi, – dar toate
nu-mi iartã ce-am fãcut
privesc la cer, dar cerul
mi-nstrãinat la fel
oriunde-mi vãd pãcatul
pãcatul, – numai el!
O, de-ai putea Iisuse
s-acoperi Tu mãcar
pãcatul ce mã mustrã
atât de greu și-amar
aș mai putea spre ceruri
o lacrimã sã-ntind
cerșindu-mi îndurarea
de Traian Dorz
