Numele Tău e Minunat,
o, Doamne Sfânt şi Mare,
e-al cerurilor nesecat
Izvor de desfătare,
mereu mai nou, mai sfânt, mai nalt
Izvor de desfătare.
Slăvit în veşnic cânt
e Numele Tău Sfânt,
că nalt şi negrăit cuvânt
e Numele Tău Sfânt.
Numele Tău Dumnezeiesc
e Taină şi Lumină,
nici îngerii nu Ţi-L rostesc,
ci cântă şi se-nchină –
când Ţi-L aud rostit în Cer,
toţi cântă şi se-nchină.
Numele Tău Nebănuit
e-avânt şi tinereţe,
e Paradisul nesfârşit
de Cânt şi Frumuseţe
din care Vecii curg spre Veci,
în Cânt şi-n Frumuseţe.
Numele Tău Preafericit
e farmec şi-alipire,
unire de nedespărţit
cu Veşnica Iubire,
comoara celor miruiţi
Cu Veşnica Iubire.
TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
