Sărbătorile au trecut, altele ne aşteaptă. Dar, oare, vom avea folos de ele? Se va schimba ceva înlăuntrul nostru în mai bine?
Oamenii au început să îşi facă socotelile. Oare a meritat întreaga cheltuială pentru masa îmbelşugată, pentru focurile de artificii, pentru petrecerile cu muzică şi destrăbălare, pentru excursiile costisitoare îmbrăcate elegant în tradiţii strămoşeşti?…
Trupul obosit şi îngreunat le-ar spune că nu s-a meritat. Sufletul, rămas tot nefericit, le-ar sugera şi el că nu au fost nicidecum aceste sărbători în care să se regăsească. Oamenilor le mai rămâne fala. Mândria că au petrecut ca toţi ceilalţi… Mai mult păgâneşte decât creştineşte, dar au fost după tradiţie şi obicei.
Cât de minunat a fost imboldul dat de Părintele Iosif Trifa acestei ţări! Un imbold creştinesc ce a trezit o ţară întreagă adormită în obiceiuri păgâneşti!
Dar am reuşit să scoatem din viaţa noastră toate „păgânismele”? Este viaţa noastră o lumină? Arde pentru ţara aceasta, pentru semenii noştri care aşteaptă de la noi să le fim călăuze în noaptea acestei lumi?
Suflete dragă, poate încă îţi mai plac anumite obiceiuri care te ţin departe de Hristos… Însă Domnul Iisus ne spune lămurit că nu putem fi împărţiţi. Ci trebuie să fim hotărâţi în a-I urma doar Lui (cf. Matei 6, 24).
Ce minunat este ca, de astăzi, orice obicei rău să îl înlocuim cu unul bun! Se cere jertfă şi hotărâre pentru aceasta, desigur! Dar se merită!
Ce frumos ar fi ca, în loc de a deschide telefonul spre a ne satisface poftele, să deschidem Sfânta Scriptură pentru a ne hrăni sufletul!
Ce frumos ar fi ca, în loc de a vorbi vrute şi nevrute, anul nou să vină cu hotărârea de a vorbi cele folositoare!
Ce plăcute înaintea Domnului sunt milostenia, facerea de bine, într-ajutorarea, umblarea pe căile cele alese, cercetarea celor în nevoie, rugăciunea trăită şi vestirea Domnului plină de curaj prin viaţa noastră şi, la nevoie, prin cuvântul nostru…
Facă Bunul Dumnezeu ca, anul acesta, să facem tot posibilul să fim bineplăcuţi înaintea Lui, înmulţind cele sfinte în viaţa noastră!
Emil ARGHIRE
