Părintele Iosif Trifa , Marele om a lui Dumnezeu, al Bisericii Ortodoxe și al Neamului Românesc, Profetul vremurilor noastre , cel ce a întemeiat Oastea Domnului, a slujit,
cu binecuvântarea Bisericii , în această Sfântă Lucrare , ca o candelă, luminând duios pe toți cei ce căutau adevărata lumină a lui Hristos.
Prin trimisul lui Dumnezeu, Lucrarea Oastei Domnului a răsărit, în momentul cel mai greu, dar și cel mai necesar al istoriei noastre, ca un adevărat miracol Ceresc, din tot ce avea mai sănătos și mai frumos Biserica Ortodoxă Română .
Hristos devenea atât de vizibil și de real în viața creștinilor. Răsunetul Duhovnicesc al Lucrării Oastei Domnului a cuprins încă de pe atunci toate teritoriile românești, mergând chiar dincolo de acestea. După cum spune Cuvântul sfânt: Hristos ieri, azi și în veac același este. Lucrarea Oastei Domnului a transformat omul firesc în om Duhovnicesc.
Prin puterea Duhului Sfânt Lucrarea Oastei Domnului a adus lacrimi și dragoste în slujbele Bisericii noastre. Ea este și rămâne Adevăr istoric, o prezență incontestabilă a termenului Cincizecimii, care a adus și întreține Biserica Ortodoxă Română prin misiune, formare duhovnicească și creație Apologetică și Poetică, având rolul de a hrăni permanent din preaplinul Său societatea creștină.
Lucrarea Oastei Domului prin tipicul său duhovnicesc a evidențiat permanent omul nou-născut din lacrimi și din pocăință. Îndemnându-i permanent pe creștini i-a scos din lumea decăzută-păgână, precum Hristos și Biserica Sa a perpetuat înnoirea dumnezeiescului Botez ca un veșnic prezent. Această ușă deschisă către Cer de Sfânta Biserică, în Duh de pocăință conduce viața creștinului la ”nașterea din nou”.
Pentru cei ce vor să se mântuiască , Dumnezeu trimite un strop de Har care le dă trezirea prin cincizecimea personală , în care omul se vede pe sine, îl vede pe Dumnezeu și tot astfel, pune început nou mântuirii sale. Izvorul de har primit prin Taina Sfântului Botez, îl hrănește pe cel ce se adăpă din darurile Sfântului Duh.
Existența noastră pe acest pământ este întâmpinată de duhul lumii și de Duhul lui Dumnezeu întru a alege și a deveni, sau nu, copiii lui Dumnezeu. ”Nașterea din Nou” este nașterea din Dumnezeu, singura cale de a te preda lui Dumnezeu. În felul acesta creștinii cresc încă de pe pământ ca și viitori cetățeni ai Împărăției lui Dumnezeu.
Păcatul neascultării este o realitate care printr-o reacție în lanț se petrece și astăzi ca o opțiune a fiecăruia dintre noi.
Taina irepetabilă a Sfântului Botez ne îmbracă în haina Duhului Sfânt și ne luminează, anulează păcatul strămoșesc și păcatele personale săvârșite până la momentul Botezului. Dar nu anulează și posibilitatea de a aluneca în prăpastia pe care consecințele păcatului strămoșesc și le revendică în fiecare dintre noi. Altfel spus, combativitatea creștinului îl consacră pe acesta cu un statut de bun ostaș a lui Hristos, în lupta cea bună pentru dobândirea Împărăției lui Dumnezeu. Sinergism numește Teologia Ortodoxă împreuna-lucrare a Domnului cu harul lui Dumnezeu. Noi oamenii avem voință, dar voința în a întreprinde cele sfinte este cea mântuitoare, și de care Dumnezeu are primordială nevoie.
Sfânta Liturghie ne reamintește de fiecare dată să fim atașați de Hristos în cultul nostru ortodox, atunci când se rostesc cuvintele: ”Câți sunteți chemați, ieșiți ! Cei chemați, ieșiți! Câți sunteți chemați, ieșiți! Ca nimeni din cei chemați să nu rămână. Câți suntem credincioși, iară și iară, cu pace Domnului să ne rugăm .”
La aceasta, revine permanent mesajul Bisericii noastre bune și străbune pe care Lucrarea Oastei Domnului și l-a asumat și îl conduce ca un steag fluturând spre biruință și cunună.
Lupta pentru dobândirea Mântuirii este adevărul istoric pentru care Lucrarea Oastea Domnului a fost trimisă în Biserica noastră.
Iată menirea noastră de creștini pe acest pământ.
Iată misiunea și slujirea pe care Lucrarea Sfânta a Oastei Domnului a făcut-o permanent cu strălucita mărturisire pe care a dat-o spre a deveni ”noi” prin tot ce suntem aici, să fim și în veșnicie.
Strigarea liturgică: ”Hristos în mijlocul nostru!” – implică și asumarea Crucii pe care Hristos-Domnul a făcut-o pentru răscumpărarea noastră din păcat. Slăvit sa fie Domnul, că numele Biruitorului nostru Iisus Hristos se află permanent pe buzele creștinilor, cu precădere al creștinilor-ostași, prin care cel invocat îi sfătuiește și-i îndrumă.
Aceasta m-a învățat Oastea Domnului să-mi fac datoria creștinească în dreptul meu, cu Harul lui Dumnezeu, spre slava Sa, și mântuirea sufletelor meu.
Felul nostru de a fi în toată vremea și în tot locul devine un adevăr istoric între a fi și a nu fi.
Eu îmi reînnoiesc legământul de a fi plăcut Celui ce m-a răscumpărat pe Cruce.
Dar tu, ce alegi ?
…………
Haide-ți să fim cu toții în Biserica Ortodoxă Română , un adevăr istoric !
Părintele Ieromonah Meletie
