În Evanghelia Sfântului Ioan, la cap. 1 vers. 6, se vorbeşte despre Sf. Ioan Botezătorul că a fost om trimis de Dumnezeu şi a venit în lume să pregătească calea Domnului, a venit să mărturisească despre lumină. Ce frumoasă lucrare i-a fost încredinţată, aceea de a pregăti calea Domnului şi de a arăta tuturor pe Cel care este Lumina, ca toţi să ajungă să creadă prin el. Sfântul Ioan a vorbit despre pocăinţă şi ne-a spus tuturor cum trebuie să facem pocăinţa.
La fel am putea spune că şi Părintele Iosif a fost trimis în Biserica şi poporul nostru, de către Dumnezeu, la timpul şi vremea potrivite. Propovăduindu-L pe Hristos cel Viu, aflarea Lui, prin Naşterea din nou, şi vestirea Lui printr-o viaţă predată în totalitate în slujba Lui. Evanghelia propovăduită de Părintele Iosif era de o curăţie şi de o valoare ca aceea a Sfinţilor Apostoli, a Sfinţilor Părinţi, a Sfinţilor Martiri din vremurile de aur ale creştinismului. Găsim această mărturie şi la fratele Traian Dorz, în Istoria unei jertfe: „De când am început să citesc scrierile Părintelui, mi-am făcut o părere atât de înaltă, încât nu era cu nimic mai prejos decât cea despre un mare apostol şi sfânt al lui Dumnezeu”.
„Simon Petru, slujitor şi apostol al lui Iisus Hristos, celor ce prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră” (II Petru 1, 1). Cu toată smerenia, putem spune că Părintele Iosif a dobândit o credinţă de acelaşi preţ cu a Sf. Apostoli, iar lucrul acesta era dovedit de roadele care însoţeau atunci Evanghelia şi mărturisirea făcute de ei. Era dovedită de minunile convertirii, de învierile din moartea păcatelor, de transformări ale vieţilor făcute prin lucrarea Duhului Sfânt. Toate aceste lucruri se petreceau în viaţa celor care veneau la Oastea Domnului.
Fratele Traian ne spune, în Istoria unei jertfe: „Până la cea din urmă clipă a mea şi a graiului meu vorbit şi scris, doresc şi eu să strig tuturor celor prezenţi şi viitori din această Lucrare sfântă: priviţi spre Evanghelia de la începutul ei! Priviţi adânc, priviţi cutremuraţi la calitatea Evangheliei, pe care am primit-o de la început, ce puternică era credinţa şi ce sfântă le era viaţa acelor care ne-au vestit nouă Cuvântul lui Dumnezeu.” Aşadar, să privim la felul lor de vieţuire, la sfârşitul lor, şi să vedem cât de mare este datoria pe care o avem noi de a le urma credinţa, de a urma exemplul lor, de a le prelua Evanghelia şi de a o menţine la acelaşi slăvit nivel în Hristos.
Tot fratele Traian vorbea, pe aceeaşi linie, astfel: „Mai târziu, după mulţi ani, după multe necazuri şi izbelişti, ceea ce va fi mai dureros decât toate pierderile de la Oaste nu va fi nici pierderea bunurilor materiale, poate nici pierderea multor vieţi şi prilejuri, cât pierderea din vedere a aceleiaşi slăvite şi curate calităţi de vestire şi trăire a luminoasei Evanghelii de la început. (…)
Dăruirea Părintelui Iosif era totală în slujba lui Hristos, curăţia vieţii era totală, viaţa lui de rugăciune şi părtăşie cu Domnul Iisus era atât de înaltă încât ne-au inspirat, tuturor celor care am trăit lângă el, un respect sfânt.” Cât de mult se aseamănă viaţa noastră cu viaţa Părintelui Iosif?
Florin HAROSA
