„Primul punct al temei de azi este o întrebare, de fapt: «Cât mai e de necesar modelul de ostaş al lui Hristos?» Oarecum, n-am vrea să credem că noi chiar am ajuns să fim modele. Că, dacă modelul nostru nu este Cel care a murit şi-a Înviat pentru noi, nici noi nu putem fi mai departe de folos sau de model. Noi ne bucurăm şi spunem că am vrea să avem tineret luminos, tineret plin de viaţă duhovnicească, dar dacă nu treci prin jertfă şi prin Cruce nu poţi s-ajungi la Înviere. Şi spunem noi, prin această cântare: «Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim».
(…) Iisus Hristos, prin puterea Sa, a zdrobit moartea. Iar această biruinţă – că aici stă, de fapt, şi biruinţa Oastei Domnului şi a Bisericii întregi, a celor care vin de la Hristos încoace şi trec şi prin Oastea Domnului – biruinţa lui Iisus Hristos este cea care i-a făcut şi ne va face şi pe noi să rămânem biruitori. Spunea Părintele Iosif că am vrea să trăim cu toţii această viaţă de biruitori. Şi toţi dorim. Dar unii sunt biruitori, însă alţii nu sunt. Spune Părintele Iosif că numai cel care-L primeşte pe Hristos, dar nu oricum, ci cu toate darurile Jertfei Sale de pe Cruce, ajunge să trăiască o viaţă de biruitor împotriva patimilor şi a păcatelor, apoi de a învia la o viaţă nouă. Nu invers. Sf. Nicolaie Velimirovici spune: Să fiţi atenţi că diavolul şi păcatul şi moartea noi ştim că sunt mai tari decât omul. Şi cine le poate sta împotrivă? Nimeni! Ci numai Hristos şi cei care stau tari împreună cu Hristos şi duc lupta cu armele Sale. Diavolul este vechi de când e lumea…
Oastea Domnului propovăduieşte, cu încăpăţânare, ca să zic aşa, despre cum să dobândim darurile Crucii. (…)
Sf. Ioan Gură de Aur zice: «Prădat-a iadul Hristos, Cel ce S-a pogorât în iad. L-a umplut de amă răciune, pentru că a gustat din trupul Lui. Iar aceasta, mai înainte de Hristos, Isaia înţelege, zicând: Iadul s-a amărât, întâmpinându-te pe Tine, jos. S-a amărât, pentru că s-a stricat. S-a amărât, pentru că a fost batjocorit. S-a amărât iadul că a fost omorât. (…) Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? A înviat Hristos şi tu ai fost nimicit». Iar noi întrebăm: Unde vă este biruinţa, iubiţi creştini, iubiţi fraţi şi surori tineri? Să spui că nu eşti biruitor în lumea asta este ca şi cum ai spune că nu mai suntem cu El, cu Hristos Biruitorul. (…)
Părintele Iosif, când se adresează, acum 100 de ani, nu se adresează celor din Oastea Domnului, fiindcă nu era încă Oastea Domnului, ci s-a adresat poporului şi Bisericii şi a chemat şi cheamă continuu pe oameni să ducă o viaţă de luptători şi biruitori. În anul 1935, Părintele Iosif zice: «După atâţia ani de Oastea Domnului, ea rămâne neclintită, deşi au trecut atâtea furtuni peste ea. A rămas neclintită, fiindcă ea stă pe stânca Jertfei de pe Golgota. Că au fost de la Domnul sau de la oameni aceste furtuni, noi nu le vedem decât ca pe nişte examene ale Oastei Domnului pe calea aceasta. Vorba care li se aruncă ostaşilor că sunt trifişti e o prostie. Dacă ar fi să ni se dea şi nouă un nume, apoi acela n-ar fi altul decât Golgotişti, pentru că noi vrem să vorbim ne-ncetat de Golgota şi de Iisus cel Răstignit, în Biserica Lui. Iubiţi tineri, dacă nu trăim o viaţă de luptători şi biruitori, nu ne mântuim!…”
Pr. Vasile Avasilcăi (Cotumba, BC)
din cuvântul rostit la Adunarea de Tineret pe Ţară a Oastei Domnului (Sibiu, 22 apr. 2023)
tot cuvântul îl puteți asculta aici: OasteaDomnuluiTV
