Păstrează-mi sufletul, o Doamne,
pe veci nedespărţit de Tine,
chiar dacă trupul am să-l târâi
mereu prin flăcări şi suspine.
Cu sufletul întreg
de Tine să mă leg
şi-oricât ar fi de îndurat,
să Ţi-l păstrez curat.
Păstrează-mi dragostea mea, Doamne,
nedespărţită niciodată,
chiar de mi-ar arde viaţa asta
prin gheaţă şi prin foc purtată.
Păstrează-mi legământul, Doamne,
nemaicălcat pe totdeauna,
nici soarele să nu mi-l mustre,
nici să-l învinuiască luna.
Păstrează-mi lacrimile, Doamne,
nemaisecate până-n seara
când am să-mi simt iertat păcatul
şi ispăşită-n veci ocara.
Păstrează-mi numai mila, Doamne,
că altceva nu pot a-Ţi cere,
căci eu, în loc de miere – Ţie
Ţi-am dat cea mai amară fiere.
Cântările Căinţei / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2008
