Mi-ai spus „Vino“, odată, în viaţă…
Pe-atunci umblam prin hăţişuri şi ceaţă,
Cu ochii bolnavi, căutând
Himere ce-n lume se vând…
Mi-ai spus „Vino“, cu-ndemnul Iubirii –
Şi pe cărările mele au înflorit trandafirii,
Iar cerul, odinioară sticlos,
(O, cerul neîndurător şi închis)
A coborât până jos,
Lângă rădăcina omenescului vis.
Mi-ai spus „Vino“, odată…
Şi de-atunci toată inima, toată,
Izbăvită, Iisuse, din moarte,
Până la capăt ar vrea să Te poarte.
Cum îşi poartă-n corolă o floare
Raza eternului soare…
„Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Iisus Hristos şi pe El răstignit.“
(I Cor. 2, 2)
Pietre de aducere aminte / Sergiu Grossu. – Sibiu: Oastea Domnului, 2002.
