Într-un colţ de colivie cânţi atâta de frumos,
deşi oameni fără milă ochişorii ţi i-au scos.
Din străfundul tău de suflet plâns nestăpânit frămânţi,
ei te-ascultă, te admiră şi te chinuie să cânţi.
– Cântă, sfântă cântăreaţă, în durerile fierbinţi,
căci frumosul cere jertfă şi plăcutul, suferinţi.
Azi şi eu m-asemăn ţie, căci din veac e scris aşa:
plânsul unora e preţul bucuriei altora…
Tu, cel care-asculţi cântarea unui suflet chinuit,
nu uita ce preţ de lacrimi pentru ea s-a dăruit…
TRAIAN DORZ din ”Cântări Uitate”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
