Să nu avem în lume, Doamne,
o stare prea fără suspin,
că, unde prea cântăm în viaţă,
acolo plângem prea puţin.
Să nu avem prea multă frunză,
să nu fim prea de vorbe plini,
că, unde prea mult se vorbeşte,
vor şti să tacă prea puţini.
Să nu umblăm prea fără grijă,
îngăduind prea mult ce-am vrea,
căci, unde-i viaţa prea uşoară,
acolo moartea e prea grea.
Să nu ne bucurăm prea tare
de-nşelătorul sorţii zar,
căci, când prezentul e prea dulce,
e viitorul prea amar.
Ci să slăvim iubirea sfântă
ce ne-a ales pentru Hristos;
cu El, umblând prea pe-ntuneric,
ajungi în loc prealuminos.
Acel ce-a dus mai grea povara,
suindu-şi crucea mai cu greu,
va fi în Cer cel mai cu dulce
îmbrăţişat de Dumnezeu.
Cântările din Urmă / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007
