Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Să nu-l uităm, să-I mulţumim Domnului

Să nu-l uităm, să-I mulţumim Domnului

Să nu-l uităm, să-I mulţumim Domnului

Este o vreme şi pentru noi, cum a fost o vreme şi pentru Ierusalim, când Mântuitorul Hristos i-a spus: „Ierusalime, Ierusalime, de câte ori n-am vrut să strâng pe copiii tăi cum strânge găina puii sub aripi şi n-aţi vrut! Iată că de acum vor veni vrăjmaşii, te vor împresura cu şanţuri, te vor dărâma şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când erai cercetat!”.

Noi mulţumim lui Dumnezeu că ne găsim aici, în casa aceasta în care nişte copii credincioşi şi nişte părinţi credincioşi au căutat faţa Domnului când El i-a îndemnat la aceasta. Şi de atunci faţa lor şi casa lor e luminată şi bucuroasă. Chiar dacă au venit uneori şi furtuni, şi întristări, şi boli, că acestea sunt în ordinea lucrurilor, în firea lucrurilor pe pământ, şi nu-i nimeni numai sănătos.

Nu-i merge nimănui numai bine.

Şi nu-i niciodată numai timp frumos.

Vin şi încercări, dar, pentru cel credincios, Dumnezeu are totdeauna făgăduinţe: „Nu te teme, Eu sunt cu tine şi te voi izbăvi!”.

Rugăciunea celui credincios are totdeauna o făgăduinţă. Un credincios nu suferă niciodată în zadar.

După ce trece vremea încercării – pentru că şi vremea aceasta îşi are rostul ei –, vine vremea bucuriei, după cum este scris:

 „Seara vine plânsul chinului amar,

 dimineaţa vine veselia iar”.

Totdeauna vine veselia, pentru că încercările Domnului ţin o clipă, dar îndurarea şi bucuriile Lui ţin veşnic. Deci şi peste casa aceasta, ca şi peste orice casă de credincioşi, trebuie să vină şi încercarea, pentru că este scris că lui Moise – când a fost pe munte şi L-a întrebat pe Dumnezeu: „Doamne, de ce celor buni li se întâmplă în lume adeseori necazuri şi suferinţe, iar celor răi le merge bine?” – Domnul i-a zis: „Moise, Moise, nu se cuvine niciodată ca omul să întrebe pe Dumnezeu «De ce?…». Pentru că omul trebuie să ştie că Dumnezeu este Bun şi Înţelept şi, oricând lucrează, El ştie ce lucrează. Dar pentru că M-ai întrebat, iată, îţi spun: Şi cei buni greşesc pe pământ. Şi este scris: «Nimic întinat nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu». Şi, pentru ca cei buni să intre în cer, Dumnezeu îi curăţă prin suferinţele lor puţine de pe pământ, pentru ca să aibă o răsplată veşnică cu El în cer. Pentru puţinele lor fapte rele, cei credincioşi suferă pe pământ şi vor fi răsplătiţi în viaţa veşnică.

Iar în ce-i priveşte pe cei răi – pentru că şi cei răi fac câte-o faptă bună sau câte-o milostenie, ajută câteodată biserica, fac câte-un bine şi ei – Dumnezeu spune: «Adevărat vă spun că şi acel ce a dat un pahar de apă nu-şi va pierde răsplata». Atunci ce se întâmplă? Este aşa că, pentru puţinele fapte bune ale celor răi, Dumnezeu le dă lor răsplata pe pământ. Le merge bine, au de toate, se bucură de toate, nu sunt bolnavi, nu sunt săraci, nu sunt în locuri josnice. Ei se bucură de toate avantajele. Şi de aceea Dumnezeu vrea să le plătească aici tot binele pe care l-au făcut, pentru ca la moarte să nu le mai datoreze nimic. Pentru puţinele fapte bune, cei răi sunt răsplătiţi pe pământ; şi pentru multele lor fapte rele, vor fi osândiţi în viaţa veşnică.

Moise, Moise, Dumnezeu este drept cu toţi. Dar întâi cu cei răi, pentru că de ei, la moarte, Se desparte pentru totdeauna. Şi în urmă cu cei buni, căci cu ei va fi în vecii vecilor şi El va avea vreme să-i despăgubească de toate suferinţele lor de pe pământ”.

De aceea, să-I mulţumim lui Dumnezeu când trecem prin felurite încercări, căci iarăşi este scris: „Faptele unor oameni merg înainte la judecată!”. Acelea se plătesc aici, pe pământ.

Ale altora merg pe urmă. Acelea se plătesc dincolo. Şi tot aşa, şi faptele bune nu pot să rămână ascunse, căci Dumnezeu le va răsplăti pe toate, fie bune, fie rele.

Dorinţa noastră este să-I mulţumim Lui pentru toate. Şi, după ce ne-am predat Lui şi după ce am pus legământ cu El, după ce am pornit pe cale, să ţinem această cale până la sfârşit cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos, după cum scris: „Dreptarul învăţăturii sănătoase ţine-l!”.

Dacă Dumnezeu ne-a adus paşii pe calea mântuirii, El ne spune: „Ţine calea aceasta! Ea duce în Împărăţia Cerească. Mergi pe ea hotărât şi nu te abate nici la stânga, nici la dreapta. Nici din interes, nici din lăcomie, nici din plăcere, nici din ispită, nici ameninţat, nici ademenit. Du-te pe calea asta cum ai primit‑o, cum ai crescut, cu învăţătura părinţilor tăi, cu îndemnurile înaintaşilor tăi. Pe urmele celor care au mers înaintea ta în Împărăţia lui Dumnezeu ţine-te şi tu! Şi unde au ajuns ei, vei ajunge şi tu. Şi cum au biruit ei, vei birui şi tu. Şi cum au fost răsplătiţi ei, vei fi răsplătit şi tu”.

Domnul Iisus să ne ajute la aceasta şi să ne dea putere ca totdeauna să fim în stare să mergem pe calea Lui hotărâţi.

Dacă ne-a făcut un bine…

dacă I-am cerut un ajutor…

dacă I-am cerut o binefacere…

şi dacă am primit-o, să nu uităm recunoştinţa! Să urmăm şi noi pilda acelora despre care vorbeşte Cuvântul lui Dumnezeu ca despre nişte oameni recunoscători. Să nu uităm cum a ştiut femeia care a fost vindecată să-I mulţumească cu lacrimi şi recunoştinţă lui Dumnezeu.

Să nu-l uităm pe leprosul vindecat, cum a ştiut el să se întoarcă şi să-I mulţumească lui Dumnezeu.

Să nu-l uităm pe cel din latura Gadarenilor, care a fost vindecat, cum a venit el să-I mulţumească lui Dumnezeu.

Dacă ieşim la holde primăvara să-I cerem lui Dumnezeu binecuvântarea Sa peste holdele noastre, să nu uităm, toamna, să facem la fel, mulţumindu-I.

Dacă I-am cerut cu lacrimi Domnului să ne scape de o primejdie, să nu uităm să ne întoarcem după aceea să-I şi mulţumim…

Dacă I-am cerut lui Dumnezeu să ne vindece copilaşul bolnav, să nu uităm du­pă aceea să-I mulţumim lui Dumnezeu şi să-I aducem slujba recunoştinţei noastre.

Pentru că atunci noi vom fi binecuvântaţi de Dumnezeu şi pentru mai departe, dacă noi nu vom uita recunoştinţa faţă de El, după ce ne-a făcut un bine.

Dea Domnul ca şi pentru mântuirea sufletelor noastre, pe care ne-a dat-o când ne-am hotărât pentru El, să-I arătăm mulţumirea ascultării noastre de-a lungul drumului vieţii, până la sfârşit. Pentru că atunci vom putea intra şi noi fericiţi în Patria Cerească, pentru care ne rugăm Domnului să ne ajute să o câştigăm cu toţii.

Şi acum să ne ridicăm şi să-I mulţumim împreună Domnului.

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Doamne, Dumnezeul nostru şi Tatăl nostru, iată-ne în clipele acestea, în noaptea aceasta, în starea aceasta, în locul acesta, între sufletele acestea…

Venim în faţa Ta, Doamne, cu rugăciunea noastră de mulţumire şi cu lacrimile noastre de recunoştinţă pentru tot binele mare şi mult pe care fiecăruia dintre noi ni l-ai făcut până astăzi.

Dorim în clipa asta, Doamne, să-Ţi mulţumim recunoscători fiecare dintre noi… Căci fiecare dintre noi am avut ori un copil bolnav, ori o mamă bolnavă, ori un soţ bolnav, ori o soţie bolnavă. Ori un frate bolnav, ori o soră bolnavă, ori un tată bolnav. Îţi mulţumim că ne-ai ascultat rugăciunile când Ţi le-am strigat şi i-ai vindecat.

Am fost în primejdii de moarte, Doamne, şi am strigat către Tine pentru noi sau pentru ai noştri pe care i-am ştiut şi care erau aşa – şi Tu ai ascultat rugăciu­nile noastre şi i-ai izbăvit.

Am fost în călătorie, Doamne, noi sau ai noştri. Câte accidente, Doamne, câte nenorociri ni s-ar fi putut întâmpla! Ne-am rugat Ţie sau alţii s-au rugat pentru noi şi ne-ai izbăvit, Doamne, şi am ajuns cu bucurie acasă, unde eram aşteptaţi.

Îţi mulţumim acum, dacă n-am ştiut atunci să-Ţi mulţumim!

Poate că din pricina bucuriei mari sau din alte pricini am uitat, Doamne. Te rugăm să ne ierţi nerecunoştinţa noastră şi să primeşti acum mulţumirea că ne-ai ajutat.

Am fost în muncă în locuri primejdioase, în necazuri, în vreme grea, în zăpadă, în frig, în primejdie şi ne-am rugat noi sau s-au rugat alţii pentru noi – şi Tu ne-ai izbăvit de acolo de unde pe mulţi nu i-ai scăpat; de unde alţii au rămas acolo, Tu pe noi ne-ai întors, Doamne. Din toată inima Îţi mulţumim acum, dacă atunci n-am putut să-Ţi mulţumim îndeajuns.

Am fost în primejdii de războaie, de cutremure, de inundaţii, de furtuni; am fost, Doamne, şi noi ne-am rugat sau alţii s-au rugat pentru noi. Tu ne-ai izbăvit, în timp ce pe alţii nu i-ai izbăvit. Şi noi n-am ştiut să-Ţi mulţumim de-ajuns nici atunci şi nici de atunci până astăzi.

Te rugăm să primeşti acum mulţumirile noastre pentru toate izbăvirile pe care ni le-ai dat nouă sau celor pentru care ne-am rugat.

Doamne Dumnezeul nostru, iată că stăm şi acum, şi aici în faţa Ta. Nici unii dintre noi nu ştim viitorul nostru. Tu Singur ştii cât de aproape sau cât de departe este nenorocirea de fiecare dintre noi.

Ştim numai că viaţa nu-i sigură pentru nimeni, dar moartea şi nenorocirea e sigură pentru fiecare dintre noi.

Venim în faţa Ta şi-Ţi cerem ajutorul Tău şi ocrotirea Ta.

Cuvântul Tău spune că vremile din urmă vor fi vremuri grele, că oamenii vor fi răi, neascultători, se vor lepăda de Dumnezeu şi se vor vinde unii pe alţii, se vor da la moarte unii pe alţii. Vor căuta tot felul de rele unii împotriva altora şi, din cauza multor stricăciuni şi păcate, mulţi vor cădea din credinţă şi se vor lepăda de Tine, Izbăvitorul şi Mântuitorul lor. Noi vedem acum cât de mulţi se leapădă de Tine, cât de mulţi cad din credinţă, chiar şi cei care au fost odată cu noi la adunările Tale şi au ascultat cu lacrimi Cuvântul Tău alăturea de noi.

Doamne Dumnezeul nostru, ştim câte primejdii pot fi în viitor pentru fiecare dintre noi. Te rugăm, Doamne, ia-ne sub sfânta Ta ocrotire începând din clipa aceasta şi scapă-ne pe toţi de cea mai mare nenorocire, care este pierderea sufletului.

Te rugăm, Doamne, să primeşti mulţumirile tuturor celor care s-au hotărât pentru Tine şi au ales calea mântuirii Tale. Ajută-le să meargă pe această cale până la sfârşit! Dar ai milă, Doamne, când Te rugăm pentru cei care au auzit Cuvântul Tău şi ştiu, Doamne, care este voia Ta. Că voia Ta este să se întoarcă, să nu piară, ci să fie mântuiţi.

Ajută-le, dacă n-au făcut pasul hotărârii până astăzi, să nu-l mai amâne, pentru că ziua de mâine nu-i a nimănuia dintre noi, ci numai a aceluia căruia i‑ai hotărât-o Tu.

Pentru că nu se ştie zilele niciunuia, ajută-ne să ne numărăm bine zilele, pentru ca să avem viaţa şi pacea, să avem cel mai mare bine: viaţa şi iertarea păcatelor noastre care numai dacă ne predăm Ţie şi ne hotărâm pentru Tine vor fi iertate cu adevărat şi spălate pentru totdeauna.

Dă-le, Doamne, acestea tuturor celor care nu s-au hotărât pentru Tine. Ajută-le să se hotărască, pentru ca să fie siguri de iertarea şi de mântuirea Ta. Iar după aceea să păşească pe calea aceasta până la sfârşit, deplin încredinţaţi că Tu vei rezolva toate problemele lor şi vei îngriji de toate trebuinţele lor: de cele sufleteşti, de cele personale, de cele materiale.

Ne rugăm în clipa aceasta, acum, pentru toată Biserica noastră, pentru toată Lucrarea Ta şi pentru toţi preoţii credincioşi şi fraţii credincioşi. Ajută-i să cheme sufletele la Tine, să ţină viu şi nestins focul pe altarul credinţei. Să le dai putere şi să le dai ajutorul Tău.

În mijlocul poporului nostru ridică profeţi mulţi, credincioşi adevăraţi, ca profeţii să facă cunoscut Cuvântul Tău şi poporul să-i asculte. Că fericit e poporul care ascultă glasul profeţilor şi binecuvântaţi sunt profeţii care spun poporului Cuvântul Tău. Astfel, Doamne, feţele noastre să fie îndreptate spre Tine şi Faţa Ta să fie pururea îndreptată spre noi, ca să fim binecuvântaţi şi noi, şi poporul nostru.

Binecuvântează ţara noastră şi pe cei cărora le-ai încredinţat slujbe de conducere, că Tu eşti Acela, Doamne, Care ai rânduit cine să fie sus şi cine să fie jos. Nu este nici o stăpânire decât prin voia Ta.

Binecuvântează stăpânirea patriei noastre cu temere de Tine, cu ascultare de Tine, ca noi să putem duce o viaţă liniştită şi cu bucurie să ne întâlnim unii cu alţii, să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să facem voia Ta, ca şi Tu să faci voia noastră. Căci dacă noi căutăm Faţa Ta, şi Tu cauţi faţa noastră.

Cât noi umblăm potrivit Voii Tale, şi Tu, Doamne, vei umbla apărându-ne de orice rău şi îndepărtând de la noi orice primejdie.

Binecuvântează vremile pe care le trăim, fă-le paşnice şi libere şi nu lăsa ameninţări de războaie, veşti de războaie, de tulburare între popoare. Lasă pacea, înţelegerea, dragostea, preţuirea unora pentru alţii. Pentru că din pace câştigă toţi, dar din neînţelegere pierd toţi. Pecetluieşte în sufletele noastre binecuvântarea Ta pe totdeauna, ca, recunoscători şi îndatoraţi, să Te binecuvântăm.

Peste casa aceasta iubită şi peste familia aceasta, Te rugăm să-Ţi păstrezi şi să laşi cu mai multă binecuvântare harul Tău, ajutorul şi belşugul Tău. Pentru ca niciodată să nu ducă lipsă de nimic, de nici o trebuinţă trupească, nici sufletească – nici părinţii, nici copiii.

Şi plecarea, şi venirea să le fie binecuvântate.

Munca şi odihna să fie binecuvântate şi serile, şi dimineţile lor să fie binecuvântate, şi toamnele, şi primăverile binecuvântate.

Şi peste satul acesta, şi peste toţi părinţii, fraţii, surorile din satul acesta, peste toţi cei care sunt mari şi peste toţi cei care sunt mici, să laşi binecuvântarea Ta şi niciodată să nu-i laşi lipsiţi de un glas sfânt care să vestească Cuvântul Tău şi care să îndrepte sufletele spre mântuire, cum au avut până astăzi.

Te rugăm ca toate satele şi oraşele noastre să aibă astfel de vestitori binecuvântaţi, ca, ascultându-i, să capete viaţa veşnică şi să meargă pe calea mântuirii până la sfârşit.

Din toată inima Îţi mulţumim pentru această seară binecuvântată şi pentru aceste suflete pe care Tu le-ai rânduit să ia parte aici şi pentru că ai pregătit fiecăruia un cuvânt şi un îndemn.

Te rugăm, Domne, ca acei ce au avut urechi [să audă], cei care au avut ochi să vadă şi cei care au avut o inimă să primească.

Pentru că toţi avem un suflet care are nevoie de mântuire. Dă, Doamne, să ajungem să o dobândim cu bucurie, ducând până la capăt mântuirea noastră cu frică şi cu cutremur, să aşteptăm cu bucurie venirea Ta. Fă să vedem astfel cu bucurie Faţa Ta şi, împreună cu părinţii noştri şi cu fiii noştri, să Te binecuvântăm cu bucurie.

Că a Ta este Împărăţia şi Puterea şi Mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Amin.

din vorbirea fratelui Traian Dorz la adunarea de la Săucani – octombrie 1980

Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 1

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!