Să nu mai pot să tac, Iisus,
tot Adevărul ce mi-ai spus,
ci când l-am spus pe sfântu-Ţi plac,
atunci să tac, atunci să tac.
Să nu mai pot să plec, Iisus,
din locul unde Tu m-ai pus,
ci viaţa când am s-o petrec,
atunci să plec, atunci să plec.
Să nu mai pot să spun, Iisus,
ce Tu tăcerii mi-ai supus,
ci numai la îndemnu-Ţi bun,
atunci să spun, atunci să spun.
Să nu mai pot primi, Iisus,
Cuvântul cu-ndoieli adus,
ci numai când curat e tot,
atunci să-l pot, atunci să-l pot.
Să nu mai pot s-aleg, Iisus,
folos ce n-ar fi-ntreg de Sus,
ci numai când de Sus e-ntreg,
atunci s-aleg, atunci s-aleg.
Să nu mai am nimic, Iisus,
mai sfânt ca legământul pus
şi până la al Slavei Hram,
aşa să-l am, aşa să-l am.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

