Sunt în lume legi şi taine nepătruns de înţelepte,
pân’ la care Cunoştinţa n-are-aripi, nici paşi, nici trepte,
pân’ la care nici urechea şi nici ochiul nu pătrunde…
– Ce Putere le-a dat oare? Ce Lumină le ascunde?
Ele sunt! De când sunt ele? Până unde se-ntind oare?
Câte sunt? Şi Cine ţine calea lor nemuritoare?
Cine le supune totul? Cine-nchide-a’ lor uşi grele?
Este-n ele Adevărul? Sau în El sunt toate, ele?
Care-i Mintea ce fiinţa şi mişcarea le-a creat-o?
Care-i Cheia lor? Şi cine poate spune: Asta-i! Iat-o!
Cine le-a pătruns Adâncul? Cine numărul şi Naltul?
Cine poate spune: -Acesta-i înţelesul lor, nu-i altul!
Cine poate spune: Eu sunt Centrul care le susţine!
Începutul lor, Mijlocul şi Sfârşitul lor e-n Mine!
Înaintea tuturora Eu am fost, – şi-n urmă ele,
toate sunt scântei din vatra Minţii şi Iubirii Mele!
…Cine, inimă îngustă? Cine, minte mărginită,
ce te miri de orişicare strop de taină limpezită,
ce, cu mii de ani de cazne, de-abia poţi afla o rază
din Lumina Nepătrunsă ce le-a dat şi le păstrează?
* * *
Nu Cunoaşterea – sortită să rămână târâtoare,
ci Credinţa poate până la-nţelesul lor să zboare;
numai ea dă paşi şi aripi pentru Veşnicele Trepte
care duc spre Legi şi Taine nepătruns de înţelepte!
TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
