Aceste frunze care cad îngroapă încă-o vară şi-a noastre zile ce tot scad se-apropie de-o seară. Şi seara asta cât de des ne-ar.

Mai cântaţi o dată, scumpi fraţi şi surori, o cântare dulce ca de-atâtea ori; mai cântaţi că Tatăl ce mult ne-a iubit, că.

Ochiul e luminătorul trupului cu-adevărat, fericit e trupul care are ochiul lui curat, căci, când ochiul cel din frunte e curat şi sănătos,.

Dumnezeu ne cere nouă, celor care-L ascultăm, nu numa-nchinarea noastră, ci viaţa să I-o dăm; că-nchinarea fără viaţă este searbădă şi grea, viaţa.

Ce măreaţă e izbânda celui care luptă-ntruna, pân’ la moarte, cu dorinţa de a câştiga cununa! Ce frumoasă e răbdarea celui care nu.

Tot pe cruce e Iisus şi tot răstignit,între noi, şi astăzi, El suferă zdrobit;când atâţia din ai Lui au un duh străin,fiecare-I bate-un.

De câte ori poţi tu ierta pe cel care-ţi greşeşte, e duhul tău neobosit sau grabnic oboseşte? Îl poţi ierta tu bucuros ori.

Unde n-ai mai fost – acolo caută să te duci,să vesteşti cu bucurie Jertfa Sfintei Cruci;celor unde n-a fost nimeni să le duci.