[…] Dar cea mai mare pricină a oricărei tulburări, de vom cerceta cu de-amănuntul, nu este alta decât pentru că nu ne defăimăm.

[…]  Nu urăşte Dumnezeu altceva mai mult şi nici nu este alt păcat mai rău decât osândirea, întru care răutate nu cade cineva.

[…] Mântuirea se săvârşeşte cu mult sfat. Nu zice să se sfătuiască cu mulţi, ci că la toate lucrurile se cade să se.

Dumnezeu când a făcut pe om a sădit într-însul o dumnezeiască scânteie de luminare, ca un cuget mai călduros şi ca un cuvânt.

Orice plãcere trupeascã vine dintr-o lenevire de mai înainte. Iar lenevirea se naste din necredintã (Sf. Marcu Ascetul). De nimeni nu se apropie.

A şaptea luptă o avem împotriva duhului slavei deşarte. Patima aceasta este foarte felurită şi foarte subţire, şi nu o bagă de seamă.

Precum focul nu poate zãbovi în apã, tot asa nici gândul urât în inima iubitoare de Dumnezeu (Sf. Marcu Ascetul). De vin asupra.

Avva Isaia Pustnicul 16. Cel ce nu află ajutor în vremea războiului, nu poate nădăjdui nici în pace. 17. Abia când cineva se va.