– după I Corinteni 12, 27 – Conştiinţa unităţii cu toţi fraţii tăi de-un gând să trăiască-n tine-aprinsă până-i inima bătând, pâinea ta,.

Ţi-aş mulţumi cu vorbe ce numa-n vis s-au spus dar treaz, Recunoştinţã, oricât le caut, nu-s! M-aş revãrsa-n cuvinte ca armonia-n cânt dar.

Oricine-ai fi, nu cere ce nu ţi-e dat să ai oricine-ai fi, nu râde nefericitul strai. Oricine-ai fi, nu stinge lumina nimănui oricine-ai.

Ai necazuri, te apasă greutăţi fără de nume, cine nu le are astăzi toate-acestea oare-n lume? Însă dacă vrei povara să nu-ţi fie.

Doamne, fii mereu cu mine în această noapte grea când vrăjmaşul Tău se ţine pas cu pas pe urma mea. Doamne, fii vieţii.

Câte rãdãcini ascunse cresc şi luptã sub pãmânt tot atâtea crengi vãzute roditoare-n aer sunt. Fiecare rãdãcinã creşte creanga ei în sus cât.

Așteaptã-n fiecare ceas, privește-n fiecare zare, ascultã fiecare glas cã nu știi Domnul când ți-apare. Deschide ușa ta oricui dã-ți pâinea ta oricui.

Când te-or covârşi ispitele ce leagă, când obosit în lupta cea peste puteri vei bea strop cu strop durerea grea şi-ntreagă, cârtind contra.

Nu-ţi risipi din viaţã nici un minut mãcar nu-ţi da comoara scumpã pe lucruri în zadar nu-ţi pierde-al tinereţii timp scurt şi fericit.

Când înţelegi ce preţ slăvit au clipele curate, ce bucuros şi ce grăbit le răsplăteşti pe toate! Pe un cuvânt de lacrimi plin.