Tot ce-am să mai spun de-acuma
vreau să-mi fie-atât de bun
cum Hristos a zis – şi numa’
cum Hristos a vrut să spun.
Tot ce-am să mai cânt, să fie
cât mai cald şi mai frumos,
plin de har şi măreţie,
spre-a fi vrednic de Hristos.
Tot ce-am să mai fac, să poarte
semnul nalt şi sfinţitor
ce, de dincoace de moarte,
dă un nimb nemuritor.
Tot ce las, să fie-o zare
plină de cereşti lumini,
fericind orice cărare
vrednică de paşi divini.
Tot ce cresc, să fie-o roadă
vrednică de-un strâns ceresc,
peste ea să se-ntrevadă
semnul cel dumnezeiesc.
Astfel să mă afle ceasul
aşteptat şi întâlnit,
când de-aicea „bun-rămasul”
va fi-Acolo „bun-venit”.
Cântările din Urmă / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007