Un glas iubit, prin chinuri,
şopteşte când asculţi,
alinul lui pătrunde
prin spinii grei şi mulţi
şi-nlătură durerea,
acoperind-o blând
– o, glasul Tău, Iisuse,
ce dulce-i ascultând…
Un glas ceresc îndeamnă
să nu te temi, mereu
mai tare ca vrăjmaşul
e veşnic Dumnezeu.
Cel ce-ţi pândeşte viaţa
curând va fi zdrobit
– o, glasul Tău, Iisuse,
puternic şi iubit!
Acelaşi Glas, ca mâine,
te va chema din Rai,
răsplata ascultării
şi-a dragostei să-ţi iai.
Ferice-acel ce-ascultă
cu suflet credincios;
– o, Glasul Tău, Iisuse,
frumos, în veci frumos!
TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
