Hristos a Înviat !
1.) În perioadele premergătoare Paştelui sau Crăciunului, mulţime de credincioşi dau năvală la spovedanie. În restul acestor mari sărbători, cum să ne rânduim mărturisirea păcatelor, la ce interval de timp recomandaţi ?
R : Este adevărat că ne simțim îndemnați de cugetul nostru creștin de a ne spovedi cu precădere în perioada posturilor Mari . Nu este rău !
Dintr-o percepție a atmosferei create de freamătul întregii lumi, în aceste perioade foarte mulți dintre creștini ” dau năvală ” în biserici la actul Împăcarii cu Dumnezeu .
Așa au ajuns vremurile de acum să ne comportăm.
Nu era așa la Începuturile Bisericii.
Toți trăiau ATUNCI cu grija că : ” Dacă vine Dumnezeu acum să ne ia în Împărăția Sa și nu suntem Împărtășiti , ce ne facem ? “
Această grijă sfântă față de Sfânta Grijanie îi aducea pe toți creștinii cât mai des, de fapt duminical în fața Sfantului Altar .Perioada de spovedanie este legată de frecvența abaterilor noastre de la norma Credinței. În unele mănăstiri există și rînduiala spovedaniei zilnice și care implică chiar și mărturisirea gândurilor.
2.) Unii duhovnici cer spovedanie ” în amănunt “, astfel încât credinciosul spune și ultimile detalii ale păcatelor sale. Alți preoți pun accent doar pe căință sinceră. Care model ar trebui urmat ?
R : Spovedanie înseamnă mărturisirea păcatelor. Chiar se și numește și așa: Taina Mărturisirii. Că urmare modul de expunere sau desfășurare a acestui act cultic , nu este unul impus ci acceptat așa cum este îndemnat creștinul/penitentul să o facă. Starea sufletească cu care vi la biserica determină și forma de desfășurare a acestui dialog cu Dumnezeu.
Am constat că este foarte important să lași credinciosul să-și ” descarce sufletul ” . Dacă situația o impune poti, prin diferite pilde să aduci lămuriri asupra unui caz anume de abatere morală sau doctrinară.
3.) Există teoria că numai anumiți preoți ar trebui să aibă dreptul de a spovedi, în masura în care au vocația de buni duhovnici , conform unor criterii stricte : vârsta, experiență, etc.Care este parerea dumneavoastră ? Credeți că în viitor vor spovedi doar preoții ” autorizați ” de mai marii Bisericii ?
R : ” Autorizația ” de a spovedi o primește orice preot din momentul hirotoniei când Arhiereul declară solemn și public : ” Vrednic este !”
Nu ne este nouă de folos să căutăm omul preot zis ” autorizat de noi ” ci Preotul lui Dumnezeu care pentru noi înseamnă, persoana sacerdotală care are dreptul de a sluji cele sfinte și care poate administra iertarea păcatelor. Cel ce se spovedeste vorbește cu Dumnezeu și Care stă ” nevăzut ” primind căința și pocăinta credinciosului și căruia la final îi va ierta toate păcatele mărturisite, prin intermediul preotului duhovnic.
4.) Cât de mult îl ajută pe credincios, citirea cărților ” sfinte , în calea spre mântuire ?
Pentru începători , ce autori ar fi de preferat ?
R : Luminarea minții și trezirea conștiinței vine din parcurgerea , citirea cărțile sfinte . Cartea Vieții este Sfânta Scriptură .De aici noi aflăm Vestea cea bună a mântuirii sufletelor noastre .
Ca urmare pe Hristos îl aflam numai din Sfânta Biblie iar pentru urmat și detaliat viața creștină ,parcurgem cărțile Sfinților Părinți.
5.) Oricine poate desluși tâlcul învățăturilor din acest gen de cărți ? Citind se capătă luminarea minții sau creștinii trebuie să se roage întâi pentru a primi această virtute și apoi să lectureze operele Sfinților Părinți ?
R : Tâlcul învățăturii Sfintei Scripturi este aflarea si vestirea lui Hristos Cel care , din iubirea lui Dumnezeu Tatăl a trimis în lumea noastră pe Fiul Său să moară pe Cruce pentru păcatele noastre . Biserica ne îndeamnă să citim zilnic , cu precadere Legea nouă , sau Noul Testament .De aici noi toti devenim părtași modului în care s-a făurit prima comunitate creștină și s-a pus bazele Bisericii Ortodoxe ai cărei urmași suntem noi.Sfintele Sinoade ecumenice sunt cele care au reglementat și statuat pentru veșnicie doctrina Credinței creștine. Parcurgând cărțile sfinte cu duh de rugăciune devenim teologi. De aici apare și afirmația că Biblia, al autor este chiar Dumnezeu și este de față , îți creează asistența divină în timpul parcurgerii ei.
6.) Capitolele din Sfânta Scriptură ar trebui parcurse zilnic , cu ” program” sau pentru a pătrunde mai bine sensul textelor, trebuie ca omul să aștepte momentul unor stări anume de înaltă trăire duhovnicească ?
R : În firea umană , Dumnezeu a pus dintr-u început sentimentul religios și toate noțiunile despre bine și despre rău . Omul zilelor noastre , dacă vrea să se mântuiasca , trebuie să-și facă timp să vorbească cu Dumnezeu. Modul cel mai propice este în primul rând prin chemarea Numelui Mântuitorului adică : Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine păcătoasul/păcătoasa !
Apoi lecturarea unui capitol din Noul Testament.
Apoi din Apoftegmele Sfinților Părinți sau Patericul Cel mare.
După aceasta să se parcurgă o Catismă din Psaltire .Bine ar fi apoi, după timpul avut la dispoziție să se citească și Acatistul Bunei Vestiri sau cel puțin o parte din el .Foarte folositoare este pentru noi rugăciunea liberă, personală dar și cântarea religioasă care ne mișca sufletul. Se recomandă în final ca prin chemarea din nou al Numelui Domnului Hristos, să se încheie, pentru noi cei din lume , pravila de rugăciune.
A aștepta o așa zisă o stare anume de predispoziție pentru rugăciune , nu se recomandă. Această zisă “stare” este o ispită de care trebuie să fugim.
Părintele Onu Constantin !
