Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Vecernia misionară din Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi reflectată în arhivele Securităţii

Vecernia misionară din Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi reflectată în arhivele Securităţii

Vecernia misionară din Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi reflectată în arhivele Securităţii

Încă de la începuturi, Adunarea Oastei Domnului din Galaţi a avut un har deosebit de a fi prima adunare ostăşească în care s-a precizat fericit linia urmată de adunare pe viitor, aşa cum s-a dovedit în revista “Ostaşul Domnului” nr. 3-4 din 1-15 februarie 1935, în articolul intitulat „Un cuvânt al Oastei Domnului din Galaţi”:

„[…] Dar, oricât de puternic o fi Satana, alături de care lucrează întreaga lume pământească, el nu va birui, deoarece cu noi lucrează Domnul şi îngerii din ceruri. Pentru aceea, noi, ostaşii Domnului din Galaţi, având sufletul zdrobit şi ochii înlăcrimaţi, protestăm din toată inima – în Numele Scumpului nostru Mântuitor, Doctorul şi Vindecătorul fiecărui suflet – împotriva tuturor actelor necreştineşti săvârşite de a nimici un om şi o lucrare.

În interesul Oastei din întreaga ţară, precum şi al Sfintei noastre Biserici, rugăm stăruitor pe Î. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae să înceteze prigoana îndreptată asupra Păr. Iosif Trifa şi să-i lase libertatea de acţiune, să poată continua lupta pentru Iisus Biruitorul şi pentru cucerirea sufletelor, căci numai Iisus poate coborî în suflete pace şi iubire. Pentru aceea noi, ostaşii Domnului, făgăduim solemn că ducem lupta înainte cu Iisus Biruitorul”[1].

Vânt de primăvară duhovnicească într-un sfârşit de iarnă politică

O altă iniţiativă încercată în Galaţi pentru revigorarea duhovnicească a neamului şi Bisericii noastre a fost iniţiativa vecerniilor misionare pentru colaborarea fraţilor ostaşi cu preoţii. Această iniţiativă aparţine Î. P. S. Arhiepiscop al Tomisului şi Dunării de Jos Antim Nica, fiind pusă în practică încă din anul 1987.

După programul aniversar întocmit de fraţii din Galaţi cu ocazia serbării a 80 de ani de viaţă a arhiepiscopului Antim din 20 februarie 1988, fratele Traian Dorz a primit o invitaţie specială să meargă într-o duminică la catedrală pentru a vedea şi a se bucura împreună cu fraţii de bunul mers al lucrurilor de acolo.

Pe 11 iunie 1988, fratele Traian a ajuns la Galaţi şi a avut o stare de vorbă cu arhiepiscopul Antim Nica. Ierarhul dorea o oarecare normalizare a activităţii Oastei Domnului în Biserica Ortodoxă, însă fratele Traian a observat din starea de vorbă cu Î.P.S. Antim şi rezervele celorlalţi ierarhi din Sfântul Sinod, care n-aveau nici dorinţa, nici încrederea şi nici curajul unei iniţiative deschise în această problemă.

Totuşi, Î. P. S. Antim l-a sfătuit pe fratele Traian să mai facă un nou memoriu în care să aducă noi argumente şi să insiste pentru o mai aproape apropiere şi colaborare, deziderate comune, de altfel, şi ale fratelui Traian Dorz cât şi a fraţilor ostaşi din toată ţara.

În ziua următoare, după Sfânta Liturghie, fratele Traian a ţinut o cuvântare de 25-30 de minute în care mulţumeşte lui Dumnezeu pentru iniţiativa arhiepiscopului Antim, în care se doreşte revigorarea duhovnicească a neamului şi Bisericii noastre şi scoate învăţături duhovniceşti actuale şi pentru vremurile de astăzi, legându-se de evanghelia Duminicii a II-a după Rusalii [2].

Însă Notele informative din arhivele Securităţii despre acest eveniment pun foarte mult accentul părţii de început a acestei cuvântări şi nu sunt de acord cu practicile ostaşilor Domnului în cadrul vecerniilor misionare, care nu sunt privite cu ochi buni de către preoţii din alte eparhii. Astfel, informatorul „Movileanu” scria în Nota sa informativă că Traian Dorz „în timpul vorbirii a lăudat mereu pe Arhiepiscopul Antim, care reînviază vremurile de odinioară, când creştinii erau liberi (ca şi cum astăzi n-ar mai fi liberi)” [3].

De această dată, o Notă informativă anonimă, datată 19 august 1988, prezintă acest eveniment ca unul ce a scandalizat pe mulţi preoţi din alte eparhii, din pricina încurajării de către arhiepiscopul Nica a desfăşurării „unor practici contrare rânduielilor şi tipicului activităţii pe linia cultului ortodox – întruniri nepermise, intonarea de cântări şi rostirea de poezii ale “Oastei Domnului”, predicarea în biserică a adepţilor acestei asociaţii, program de catehizare vinerea seara” [4].

Interesant este finalul acestei note anonime în care se prezintă deformat situaţia acestei mişcări de renaştere spirituală din sânul Bisericii Ortodoxe şi a iniţiativei arhiepiscopului Antim Nica, în ceea ce priveşte integrarea Oastei Domnului în cadrul activităţii misionare: „Se apreciază că datorită toleranţei ce o manifestă acest arhiereu, li s-a acordat libertatea ostaşilor care spun ce vor în predici, în detrimentul cultului ortodox” [5].

Acţiuni şi reacţiuni

O consecinţă a sprijinului pe care l-a oferit I. P. S. Antim Nica în colaborarea dintre fraţii ostaşi şi preoţi, în cadrul vecerniilor misionare duminicale, a fost că ofiterul de Securitate care instrumenta urmărirea informativă a propus ca măsură operativă: “Vom raporta la Direcţia a I-a şi propune ca prin Departamentul Cultelor să se insiste pe necesitatea pensionării de vârstă a lui Antim Nica” [6].

Un alt lucru demn de consemnat ar fi şi lipsa menţionării Oastei Domnului din Nota-Extras din “Darea de seamă” prezentată Cancelariei Sinodului Bisericii Ortodoxe Române de Arhiepiscopia Tomisului şi Dunării de Jos, folosită la întocmirea materialului ce a fost expus cu prilejul lucrărilor acestui organ, ce au avut loc în luna iulie 1988, în capitolul „Acţiuni prozelitiste sectare”, spre indignarea ofiţerului de Securitate care instrumenta urmărirea informativă.

În ceea ce priveşte acţiunea de la Galaţi, desigur că aceasta nu era văzută cu ochi buni de către Securitate, după cum vedem în Raportul informativ-operativ a Departamentului Securităţii Statului către Securitatea Judeţului Bihor, din 6 august 1988 şi în Raportul privind contactarea obiectivului „ALECU” – numele de cod atribuit fratelui Traian Dorz, din 20 august 1988.

În raportul din 6 august 1988, ofiţerul Securităţii care s-a ocupat de redactarea acestuia, nota că „în ultimul timp, elemente aparţinând asociaţiei interzise “Oastea Domnului” şi-au intensificat activitatea pe această linie, atât pe fondul slăbirii controlului informativ asupra lor de factorii cu responsabilităţi, cât şi al favorizării în acţiunile preconizate de către unii ierarhi şi deservenţi ai cultului ortodox” [7], dând ca exemplu vorbirea fratelui Traian din catedrala din Galaţi din 12 iunie 1988 şi mergând pe aceleaşi principii din notele informative menţionate anterior.

În raportul din 20 august 1988 observăm preluarea informaţiei din declaraţia fratelui Traian din 10 august 1988 [8] unde sunt cuprinse activitatea misionară şi scriitoricească a acestuia începând cu Rusaliile anului jubiliar 1988  până la tentativa de  rezolvare a disensiunii din adunarea din Chendrea, judeţul Sălaj,  [9].

Dorinţe înfrînte

Totuşi, atât Î. P. S. arhiepiscop Antim Nica al Tomisului şi Dunării de Jos cât şi Î. P. S. arhiepiscop Teofil Herineanu al Vadului, Feleacului şi Clujului i-au cerut fratelui Traian să redacteze încă un memoriu pentru a reîmprospăta ierarhilor din Sfântul Sinod a chestiunii Oastei Domnului.

La această dorinţă a celor doi ierarhi apropiaţi de această Lucrare, fratele Traian scria: „Voi căuta să-i ascult, voi căuta să mai fac, dar cred că pentru ultima dată [subl. n.], acest pas. Voi spune acolo ultimul nostru cuvânt şi minimum de condiţii care sunt însă absolut necesare pentru o apropiere şi colaborare reală şi durabilă dintre Biserică şi Oastea Domnului… Cum însă toate argumentele de peste patruzeci de ani şi toate dovezile clare de dragoste, supunere şi bunăvoinţă nu i-au făcut pe nici unii dintre aceşti sfincşi ai Sfântului Sinod nici să clintească nici un deget binevoitor, mă tem că nici de data asta nu-i va mişca mai mult. Dacă nu cumva îi va face să ridice pumnul mai degrabă decât degetul” [10].

Acest memoriu redactat pe 14 septembrie 1988 este ultimul act pe care l-a întocmit fratele Traian, în care face o scurtă istorie a acestei Lucrări şi exprimă părerea personală despre conflictul care izbucnise la Sibiu, dintre părintele Iosif Trifa şi mitropolitul Nicolae Bălan în 1935 şi care dura până atunci. De asemeni, memoriu prezintă ameliorarea situaţiei acestei Lucrări în urma memoriului anterior din 1986, prezintă situaţia adunării Oastei Domnului din Galaţi în urma împreună lucrări dintre arhiepiscopul Antim Nica şi fraţii ostaşi din Galaţi.

În cadrul vecerniilor misionare duminicale, fraţii ostaşi împreună cu clerul catedralei, prezentau un program duhovnicesc bogat şi felurit de o înaltă ţinută creştină şi patriotică. În cadrul aceluiaşi memoriu se fac şi propuneri precum: găsirea unei soluţii realiste şi binevoitoare care să repare în fond şi în formă greşeala care a provocat conflictul de la Sibiu, recunoaşterea meritului activităţii Oastei Domnului de la înfiinţare şi până în momentul redactării acestui memoriu, iniţierea programului vecerniilor misionare după exemplul din Galaţi în toate bisericile şi folosirea tactului pastoral, a blândeţii părinteşti, a răbdării şi a dragostei creştine pentru remedierea unor eventuale deficienţe sau ivirea vreunor neînţelegeri locale [11].

După redactarea acestui memoriu, fratele Traian se prezintă în grabă cu el, în data de 16 septembrie 1988, la Î. P. S. Antim Nica din Galaţi. Tocmai în audienţa din dimineaţa zilei de 16 septembrie [12], arhiepiscopul Nica, neavând răbdare, nu a fost de acord cum a fost întocmit acest memoriu. Au avut loc discuţii privind formula de început al memoriului, sugerând şi includerea semnăturilor a douăzeci de intelectuali ostaşi. La această sugestie fratele Traian i-a spus că greutatea acestui memoriu nu depinde de semnăturile ostaşilor, ci de împortanţa problemei ridicate.

După dezbaterea problemei ridicate în memoriu, arhiepiscopul Nica a adus în discuţie şi problema manuscrisului Albumului dedicat Maicii Domnului “Minune şi Tăină”, în privinţa refuzului publicării acestuia sub pretextul existenţei iconografiei catolică şi protestantă pe lângă cea ortodoxă [13].

Sfatul frăţesc de la Galaţi din 16 septembrie 1988

Cu această ocazie a venirii fratelui Traian la Galaţi, în seara aceleiaşi zile a avut loc un Sfat frăţesc la care au participat fraţi din judeţul Galaţi pentru rezolvarea o dată pentru totdeauna a disensiunilor cu adunarea paralelă a lui Constantin Tudose. Sfatul a avut loc în locuinţa fratelui Costică Bozian, din cartierul I. C. Frimu.

În cadrul acestui sfat au participat următorii: fratele Neculai Mihai din Pechea, fratele Vis din Rediu, fratele Gheorghe Mihai din Costache Negri, fratele Tache Popa din Griviţa, fratele Tăchiţă Lungu din Cudalbi, Părintele Viorel Chircă din Iveşti, fratele Iancu din Şiviţa, fratele Vasile Popa din Tuluceşti şi fraţii Gigi Bocăneală, Simion Tănase, Gheorghe Neagu, Iancu Târziman, Pr. Diacon (la acea vreme) Ştefan Popa, Mihai Lişman, Sandu Ionescu şi Mircea Bute, din Galaţi.

Pe lângă aceşti fraţi, au fost prezenţi fratele Costică Iacobuţă şi familia Ţigancea din Comăneşti. De partea adunării lui Constantin Tudose erau  prezenţi fraţii Zaharia Bocăneală din Rediu şi Dumitrache Corciov. Constantin Tudose – ca şi mentorul său, Nicolae Moldoveanu, în alte ocazii – a sfidat prin neprezentare. În cadrul acestui sfat, conform Notei informative a lui „Pascu Florin” [14] din 21 septembrie 1988, s-a hotărât excluderea lui Tudose din rândul Oastei Domnului. Ca urmare a acestei hotărâri, Zaharia Bocăneală a rămas pe poziţia lui Tudose, iar Dumitrache Corciov a cerut iertare publică şi a revenit cu întreaga sa familie pe linia sănătoasă trasată de părintele Iosif.

Peste aproximativ o lună, timp în care a fost trimis memoriul la Bucureşti, fratele Traian a aflat de la fraţii din Galaţi că după plecarea sa din Galaţi şi după trimiterea memoriului, Î. P. S. Antim Nica s-a întors de la patriarh foarte supărat, iar drept consecinţă acesta le-a făcut nişte mustrări neobişnuite, anunţând nişte măsuri aspre pentru limitarea şi anularea unor părţi din desfăşurarea programelor misionare din catedrală. Ca urmare a acestui fapt [15], fraţii din Galaţi l-au rugat să le spună cum să procedeze în cazul în care lucrurile vor merge tot  mai rău în Galaţi. De asemeni, l-au îndemnat pe fratele Traian să scrie o scrisoare de mulţumire arhiepiscopului Nica pentru acţiunea sa [16].

Epilog cu dublu înţeles

Cu povara anilor şi a sănătăţii precare, simţindu-şi apropierea de capătul drumului în lupta duhovnicească şi având conştiinţa că şi-a făcut datoria, la presiunea Securităţii, fratele Traian Dorz şi-a redactat ultima declaraţie pe 5 noiembrie 1988, în care a prezentat activitatea pe linia Oastei Domnului din timpul anilor 1985-1988, în ceea ce priveşte acţiunea de relegalizare a acestei Lucrări, dar şi durerea şi mâhnirea pe care le întâmpină la capătul luptei sale în ciuda eforturilor colosale, pe care le-a depus.

Această declaraţie cuprinde şi dorinţa fratelui Traian de a fi lăsat în pace şi hotărârea sa formală de a nu mai întreprinde nimic datorită neputinţelor fizice[17].

Succesiv, în Raportul informativ-operativ întocmit de Inspectoratul Judeţean de Securitate Bihor şi trimis Direcţiei I din cadrul Departamentului Securităţii Statului, raport din data de 28 noiembrie 1988, se prezintă ultimele declaraţii ale fratelui Traian şi se face o analiză a cazului acestuia.

Totodată,  în acest amplu raport de saşe pagini, este menţionat planul de acţiuni diversive în care, printre altele, ofiţerii Securităţii vor crea artificial “unele disensiuni în rîndul “Oastei”, care vor produce frămîntări şi stări de neîncredere, prevenindu-se astfel crearea unui front comun de acţiune.” [18]

Din păcate, acest plan a fost pus în aplicare nu numai atunci imediat dar şi după aşa-zisa Revoluţie din decembrie 1989 în vremuri de libertate, ducând la sciziuni nedorite, persistente şi astăzi.

Altă concluzie ne arată că anul 1988 a reprezentat un an plin de roade duhovniceşti pentru adunarea Oastei Domnului din Galaţi, în ciuda tuturor problemelor apărute din partea tuturor celor care nu au privit-o cu ochi buni, dar şi din partea acţiunii Securităţii, acest organ represiv care dorea să sprijine lupta împotriva aşa-numitelor „concepte retrograde” cum era privită religia.

Acţiunea Î.P.S. Arhiepiscop Antim Nica al Tomisului şi Dunării de Jos a reprezentat un exemplu de colaborare eficientă dintre Oastea Domnului şi Biserica Ortodoxă. Fratele Traian Dorz dorea implementarea vecerniilor misionare pe plan naţional, intuind posibilitatea deosebită care ar fi dus la propăşiriea spirituală a Bisericii şi neamului nostru.

George SPIRIDON – Masterand la Facultatea de Istorie, Filozofie şi Teologie, Universitatea “Dunărea de Jos”, Galaţi.


[1] Traian Dorz, Istoria unei jertfe, vol. 2, Sibiu, 2007, p. 71. ↑ înapoi ↑

[2] Cunoscută ca Duminica Sfinţilor Români. ↑ înapoi ↑

[3] Dosarul de Urmărire Informativă I 4964, fond Informativ, vol. 8, f. 58. ↑ înapoi ↑

[4] Dosarul de Urmărire Informativă I 4964, fond Informativ, vol. 8, f. 118. ↑ înapoi ↑

[5] Ibidem, f. 118 v. ↑ înapoi ↑

[6] Ibidem, f . 58 ↑ înapoi ↑

[7]Ibidem, f. 67. ↑ înapoi ↑

[8] Ibidem, ff. 68-71. Acest memoriu nu se regăseşte în lucrarea fratelui Traian Dorz Istoria unei jertfe. ↑ înapoi ↑

[9] Pentru detalii, vezi Ibidem, ff. 76-77; Traian Dorz, Istoria unei jertfe, vol. 4, Sibiu, 2002, pp. 501-507 (lupta cu duhul sectar din adunarea de la Chendrea, judeţul Sălaj). ↑ înapoi ↑

[10] Traian Dorz, op. cit., p. 527. ↑ înapoi ↑

[11] Pentru detalii, vezi Dosarul de Urmărire Informativă, I 4964, vol. 8, fond Informativ, ff. 85-91. ↑ înapoi ↑

[12] Cf. Notei informative a informatorului „Pascu Florin” din 21 septembrie 1988, Ibidem, f. 114. ↑ înapoi ↑

[13] Convorbirea dintre fratele Traian Dorz şi Î. P. S. Antim Nica se găseşte atât în notele informative – sursa „Pascu Florin” (Dosarul de Urmărire Informativă I 4964, vol. 8, fond Informativ, f. 114) şi sursa „Constantin Traian” (Dosarul de Urmărire Informativă I 4964, vol .8, f. 117) – cât şi în Traian Dorz, op. cit., pp. 534-536. ↑ înapoi ↑

[14] Dosarul de Urmărire Informativă I 4964, fond Informativ, vol. 8, f. 114. ↑ înapoi ↑

[15] Istoria se repetă şi în acest caz prin faptul că Î. P. S. Antim Nica s-a trezit singur împotriva tuturor pentru ameliorarea situaţiei Oastei Domnului aşa cum se întâmplase în 1958 când patriarhul Justinian Marina a susţinut chestiunea Oastei Domnului în faţa Sfântului Sinod, dar s-a trezit singur împotriva tuturor atunci când mitropolitul Moldovei de atunci, Justin Moisescu, a prezentat memoriul redactat de pastorul Richard Wurmbrandt care susţinea separarea Oastei Domnului de Biserica Ortodoxă. ↑ înapoi ↑

[16] Cf. Traian Dorz, op. cit., p. 537-538. ↑ înapoi ↑

[17] Pentru detalii, vezi  Ibidem, pp. 539-543; Dosarul de urmărire Informativă I 4964, vol. 8, fond Informativ, ff. 78-80 v. ↑ înapoi ↑

[18] Dosarul de Urmărire Informativă I 4964, fond Informativ, vol. 8, f. 143. ↑ înapoi ↑

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *