„…Am foarte mulţi fraţi, care nu vin cu noi la Sibiu, dar cu care eu mă simt în unitate, pentru că se spovedesc, se împărtăşesc la fel ca noi, pentru că sunt în acelaşi duh, cântă în acelaşi fel, se roagă în acelaşi fel, înţeleg Scriptura în acelaşi fel, înţeleg învăţătura Bisericii în acelaşi fel… Atunci eu cum să nu le doresc mântuirea lor? Şi iertaţi-mă, dar am şi fraţi care vin cu mine, dar nu-i simt în acelaşi duh, nu-i văd că se împărtăşesc, nu-L iubesc pe Hristos în acelaşi fel cum ne-au învăţat înaintaşii noştri. Ba unii din ei au chiar îndoieli despre Maica Domnului, despre sfinţi, despre moaşte, despre cruce. Cine să-i dojenească pe aceştia? Că, dacă am dojenit eu vreodată – vai de mine! – foc şi pară s-au făcut. Zice Înaltul Irineu foarte interesant: «Vedeţi că fiecare dintre voi aveţi pătrăţica voastră». Eşti profesor, eşti educator, păi ai obligaţia să-i dojeneşti pe elevii tăi. Zice Sf. Porfirie că, dacă tu eşti pus acolo, profesor în faţa elevilor, sau preot în faţa credincioşilor, atunci pe-ai tăi ai obligaţia să-i dojeneşti. Dar care nu-s ai tăi, ce treabă ai cu ei? Ţi i-a încredinţat cineva ţie? Dacă nu ţi i-a încredinţat, atunci ce te-apuci să dai cu parul?… Şi iarăşi îmi cer iertare că şi eu am făcut aşa!… Şi regret amarnic! Cine ştie pe câte suflete leam smintit. (…)
«Sprijiniţi pe cei neputincioşi.»
Neputincioşi avem destui. Hai să-i vedem pe aceia care nu mai pot veni la adunare. Am fost ieri la un frate de 94 de ani şi cred că, de 30 de ori, mi-a repetat: «Părinte, numai la Domnul este mântuirea. Şi eu vreau ca voia Lui să se facă. Şi aş vrea să mă duc de pe acest pământ». Fratele nu mai vede bine, nu mai aude bine, are dureri în tot trupul, nici nu prea mai poate mânca. Fratele ar vrea să plece Dar zice mereu că voia Lui să se facă. O, ce bucurie a avut când m-am dus pe la el!… Şi m-a întrebat cum de m-am gândit să mă duc pe la el. Recunosc că m-am dus că m-a chemat fiica lui. Dacă nu mă chema, nu cred că mă duceam. Dacă putem să sprijinim pe cei neputincioşi, atunci suntem în Lucrarea lui Dumnezeu.
«Fiţi îndelung răbdători faţă de toţi.»
Cât de multă răbdare avem? Păi, zice: Nu mai am răbdare. Atunci treci la îndelunga-răbdare. Părintele Arsenie Boca zice: Fiţi îngăduitori cu neputinţele oamenilor. Mă întreabă foarte mulţi părinţi: «Ce să fac, părinte, cu copiii mei, că nu mă mai ascultă?»
«Îngăduiţi-i…» Copiii rup legătura cu părinţii atunci când simt că nu sunt înţeleşi. Nu l-ai înţeles pe copilul tău în problemele mărunte, nu l-ai înţeles pentru o greşeală, o notă mai mică, o trăsnaie ce-o fi făcut-o, că dacă nu-l înţelegi şi nu-l îngădui aşa cum este, copilul se va închide în el şi n-o să-ţi mai spună nimic. Şi-apoi se rupe firul. Rupându-se firul cu părinţii, atunci el se va sfătui cu cei care-l înţeleg: cu colegii lui, cu prietenii lui. Colegii îl înţeleg. Ei sunt mai îngăduitori, că au şi ei propriile patimi. Oare, noi nu am avut când am fost tineri? Eu nu vă pot spune câte-am avut, ca să nu vă smintiţi. M-o prins mama fumând în baie. Toată zona ştie că eu am fumat în baie… Slavă Domnului că ştie!… Ca eu să mă pocăiesc şi mai mult pentru păcatele mele. A fi îngăduitor nu înseamnă să tolerăm păcatul. Nici vorbă! Dacă suntem îngăduitori, ei rămân lângă noi, şi atunci avem şanse să-i luăm de mână şi să-i ridicăm. Dar dacă s-au îndepărtat de noi, ce şanse mai avem?…”
Pr. Claudiu Melean (Cluj-Napoca )
spicuiri din cuvântul rostit la Adunarea Oastei Domnului în cinstea Moțiunii din 12 septembrie 1937 – Certege, 10 -11 septembrie 2022
