Am dorit să-Ţi fiu, Iisuse,
o lumină dulce,
însă parcă Ţi-am fost numai
un sărut pe Cruce,
şi-am dorit să-Ţi fiu o mână
moale şi uşoară,
însă parcă Ţi-am fost numai
cântec şi povară…
Am dorit să-Ţi fiu un zâmbet
într-un ceas de jale,
însă parcă Ţi-am fost numai
plâns şi dor pe cale,
am dorit să-Ţi fiu o umbră
într-o grea dogoare,
însă parcă Ţi-am fost numai
dragoste ce doare…
Am dorit să ai, Iisuse,
un alin în mine,
dar atât de prea departe
dragostea mea vine
şi-a Ta sete-ndepărtată
nu se mai alină
– orişicât Ţi-ar fi de dulce,
apa mea-i puţină…
Doamne, când va fi odată
să nu-Ţi fiu departe,
tot ce n-am putut fi-n viaţă
să-Ţi pot fi în moarte,
şi-apoi, după Înviere,
până-n Veşnicie,
ce n-a fost nici Ieri, nici Astăzi,
măcar Mâine fie.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Noi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
Această poezie este și cântare. Se poate asculta aici: https://www.youtube.com/watch?v=oq5tdGjDYQc&ab_channel=Spre%C5%A2araLuminii
