MI-AM LUAT PRIN SOARE
Mi-am luat prin soare, crucea către Ţel – undeva în urmă, într-un orb noroi, rămânea trecutul, îmi luam din el zborul, numai zborul.
Mi-am luat prin soare, crucea către Ţel – undeva în urmă, într-un orb noroi, rămânea trecutul, îmi luam din el zborul, numai zborul.
O, floare a frumoasei Lucrãri a lui Hristos crescutã ca lumina curatului prinos privitã ca podoaba lãcașului slãvit, ca roua pârguitã a grâului.
Am fost clopot de furtună, tras a-nştiinţare când se adunau grămadă norii peste zare. Am dorit atunci puternic să feresc de moarte până.
O Doamne-al iubirii, lumină-mă lin şi ceasul plecării adu-mi-l senin, şi dă-mi pe-acest înger cu luntrea – năier, iubirea să-mi ducă frumos către.
Slăvită fii, Lumină ivită fericit spre ochii care-n vină şi-n noapte-au rătăcit!… Slăvit fii Tu, Iisus, Ce-n suflet ne-ai adus lumina cea de.
Ia-mi, Iisus, odată stavila din cale şi deschide-mi drumul către Locul Sfânt unde mă aşteaptă rodul tainei Tale şi nemuritorul nostru Legământ. Ia-mi,.
Cânta voi totdeauna pe Cel ce mi te a dat, iertare fericită ce ai şters al meu păcat. Urma voi totdeauna pe Acela.
O, ce frumos era pământul în urma primei săptămâni, în cea Dintâi Zi de Odihnă, ieşit din a Iubirii Mâini, în unduiri cereşti,.
Vreţi zile liniştite voi, cu cel rău pace, nu război? – Atunci, ostaşii care-i vrea Iisus Hristos în lupta Sa, să ştiţi: nu.
Călătorim alături de fraţi şi de surori, dar ce străini ne suntem prea mulţi, adeseori! Luăm aceeaşi masă, dormim pe-acelaşi pat, şi totuşi.