Ce mult ne stăpâneşte Astăzi,
de parcă nici n-a fost vreun Ieri
şi parcă nici n-ar fi vreun Mâine,
– ci-i numai Astăzi-de-dureri,
sau numai Astăzi-de-plăcere,
de încântare şi belşug –
uităm de Ieri, cel ca un leagăn
şi Mâine, cel ca un coşciug…
Uităm de Ieri, uităm de Mâine,
cum n-ar fi fost sau n-ar mai fi
şi stăm robiţi de Astăzi numai,
de parcă-i Timpul tot o zi.
Uităm, uităm… dar şi-Astăzi trece
ca alte zile mii şi mii,
ce pierdem azi sau credem veşnic
sunt – mâini – păreri de rău târzii.
…O, nu fi prea robit de Astăzi,
nici prea zdrobit, nici prea-ncântat,
Prezentu-i scurt, iar Viitorul,
necunoscut şi neaşteptat,
Ci-apleacă-ţi inima mai bine,
smerindu-ţi-o spre Dumnezeu,
că-n El e liniştea deplină,
dincolo de uşor sau greu.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
