Grãbeşte-te iubire, curând plecãm la drum
dorita Dimineaţã s-apropie de-acum
dezbracã-te de toate lumeştile poveri
îngroapã-ţi în uitare durerile de ieri
şi-aruncã toate-a lumii bicisnice comori
nebunii sã le-adune, fã-ţi paşii mai uşori
renunţã la podoabe, le-aruncã la sãraci
doar unica podoabã, a lacrimii s-o-mbraci.
Cu roua curãţiei privirile sã-ţi speli
pe veci sã piarã urma trecutelor greşeli
cu ultimul adio sãrutã ce-a fost drag
şi nu privi în urmã când trecem peste prag.
– Ne-a fost frumos tot drumul de când ne-am întâlnit
dar cel de-acum e veşnic nespus mai strãlucit
a fost frumoasã viaţa din care-acum zburãm
nebãnuit mai dulce e care-o-ntâmpinãm.
– Împarte şi mai grabnic tot ce mai datorezi
din tot ce-ai strâns pe lume nimic sã nu-ţi pãstrezi
despovãraţi de toate sã ne desprindem goi
– tot ce-am trimis nainte, ne-aşteaptã pe-amândoi!
Traian Dorz, din ”Cântãri de Drum”
