N-auzi tu paşii Lui?
N-auzi tu paşii Lui duioşi cum casa-ţi Înconjoară şi-n uşa ta n-auzi chemarea Lui uşoară? Chemarea Lui, chemarea Lui, chemarea Lui uşoară… Când.
N-auzi tu paşii Lui duioşi cum casa-ţi Înconjoară şi-n uşa ta n-auzi chemarea Lui uşoară? Chemarea Lui, chemarea Lui, chemarea Lui uşoară… Când.
Să crezi adânc în Dumnezeu Cel Veşnic şi lui Hristos adânc să I te-apleci, că nu-s mai mulţi mântuitori pe lume, ci-i numai.
De ce rãmâi departe când drumul ţi-e deschis, de ce-ntorc fãrã tine câţi soli ţi s-au trimis? De ce nu-mbraci veşmântul de nuntã.
Ce ne-a-ntãrit în lupta peste puteri de grea ce braţe mai vânjoase de zeci de ori cerea? Ce ne-a-ndemnat la cântec şi la.
Ţi-aş mulţumi cu vorbe ce numa-n vis s-au spus dar treaz, Recunoştinţã, oricât le caut, nu-s! M-aş revãrsa-n cuvinte ca armonia-n cânt dar.
Te laud nume Veşnic ce nu poţi fi rostit izvor al Strãlucirii ce nu poţi fi privit Adânc a-nţelepciunii ce nu poţi fi.
Pe cãrarea spre Iubire pânã unde ai ajuns? – Cât ţi-aşteaptã-n uşã Mila pânã sã-i întorci rãspuns, cât ţi-aşteaptã Dãrnicia pânã haina sã.
Iubirea Ta, Iisuse, prin câte depărtări de lumi şi ani căutat-a pierdutele-mi cărări!… Căci setea ei de alţii şi mila, trebuia să afle-un.
Se bucurã vãzduhul când Tu prin el pluteşti se lumineazã noaptea spre care Tu zâmbeşti se înfioarã valul atins de talpa Ta se.
Când glasul de fiorul iubirii mi-e prea plin o, iartã-mã Tu Gândul ce-n veci rãmâi senin. Când ochii în frumseţe se-nvãluie prea strâns.