În ceasul sfânt al serii când stelele răsar,
doresc al privegherii şi-al rugăciunii har;
răpit primeşte gândul al cerurilor mir
când tremură umplându-l ca pe-un divin potir.
Se lasă fruntea caldă pe Sfânta Carte lin
şi-n lacrimi dulci se scaldă al dragostei suspin.
Şi toate suie, toate, spre-al inimii sfânt Ţel,
iubirea doar mă poate nălţa mai sfânt spre El.
Învăluită-n soare, s-ascunde Faţa Lui,
tot cerul e-o chemare şi zboru-i larg, şi sui;
un imn slăvit e gândul, iar sufletul, potir,
şi plouă-nfiorându-l al harurilor şir.
…Şi noaptea-i, cine ştie, spre-al zorilor hotar
când fruntea grea re-nvie înveşmântată-n har.
TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
