Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home ÎNTREBĂRI SI RĂSPUNSURI – Tăria cerului

ÎNTREBĂRI SI RĂSPUNSURI – Tăria cerului

ÎNTREBĂRI SI RĂSPUNSURI – Tăria cerului

STUDENT: Ce anume era tăria ?

Părintele SERAFIM: Iată o întrebare foarte interesantă. Dati-mi voie să fac un scurt rezumat. Textul Facerii vorbeste despre o tărie ce despărtea între apa care era sub tărie si între apa care era deasupra tariei (Fac. 1, 7). Mai târziu, în Grecia antică, a apărut teoria că universul era compus din zece sfere, cu pământul, luna si fiecare planetă ocupându-si propria sferă.

[ Prorocul Moisi, autorul Cărtii Facerii, a trăit în secolul XVI î.H. Conceptul grecesc al universului sferic a fost lansat întâi de Pitagora, în sec. 6 î.H. si revizuit de Euxodus în sec IV d.H. (n. ed.)]

Unii, sub influenta acestei teorii, au crezut că textul Facerii învată că exista un fel de castron de sticlă peste pământ. Sfântul Vasile cel Mare a discutat anume această problemă, spunând că nu exista asa ceva: era doar o fortă a naturii care despărtea apele de deasupra – adică un fel de ape mai rarefiate – de apele de dedesubt.

In vremea lui Noe, când a început Potopul, ferestrele cerului s-au deschis si apele au intrat. Cu alte cuvinte, se pare că tăria „s-a sfărâmat”, astfel că acea fortă naturală ce tinea apele de deasupra a fost cumva dezlegată. Acesta e unul din motivele pentru care Potopul a fost un dezastru universal. Apele de sub pământ s-au ridicat în sus, si în acelasi timp apele ce se aflau mai înainte deasupra tăriei au venit în jos.

Există o teorie foarte incitantă, avansată de unele persoane, în legătură cu faptul că curcubeul a fost dat lui Noe ca semn că nu va mai fi un nou potop, ceea ce arată că ploaia asa cum o cunoastem si curcubeul legat de ea au fost experiate atunci pentru prima oară. Unele studii au arătat că în urmă cu vreo cinci mii de ani s-a produs o anumită schimbare în atmosfera pământului care a permis radiatiei cosmice să o străbată.

[Studiile respective se bazau pe măsurarea formării radiocarbonului in atmosfera superioară a pământului, care are loc printr-un complicat set de reactii între radiatia cosmică ce pătrunde si Nitrogenul 14 din atmosferă. Data de cinci mii de ani a fost furnizată de Robert L. Whitelaw, consilier nuclear si profesor de inginerie mecanică la Virginia Polytechnic Institute and State University. Vezi Scientific Creationism, ed. cit., pp. 165-166. (n. ed.)]

Este foarte posibil ca apele de deasupra tăriei să fi fost un strat de nori peste întregul pământ, ce producea un efect de seră. Resturile fosile din întreaga lume dovedesc faptul că în trecut pământul avea un climat cald universal, cu multă umezeală, pentru o viată vegetală si animală îmbelsugată. Pe lângă dovezile fosile, acelasi lucru îl dovedeste si faptul că există resturi de animale în solul înghetat din Insulele Arctice din nordul Siberiei – zone ce nu ar fi putut întretine astfel de animale în conditiile climatice prezente.

[După E.H. Colbert, un evolutionist, „Multe linii de dinozauri au evoluat în timpul celor 100 de milioane de ani sau mai mult ai istoriei mezozoice în care au trăit… în acele zile pământul avea un climat tropical sau sub-tropical pe mare parte a suprafetei uscatului său, iar în întinsele tinuturi tropicale exista o abundentă de vegetatie luxuriantă. Pamântul era ses si nu existau munti înalti care să formeze bariere fizice sau climatice” („Evolutionary Growth Rates in the Dinosaurs”, Scientific Monthly, august 1949, p. 71). W..T. Arkell, în cartea sa Jurassic Geology of the World (Hafner Publishing Co., New York, 1956, p. 615) scrie: „O floră destul de bogată de tip temperat prospera înăuntrul sau în apropierea ambelor Cercuri Polare, arctic si antarctic, in Groenlanda de Est si în Grahamland.” în 1991, rămăsitele fosile ale unui dinozaur vegetarian, de 25-30 de picioare lungime, au fost descoperite la vreo 400 de mile de Polul Sud. încă si mai aproape de Pol (cam la 250 de mile), geologii au găsit mii de frunze bine păstrate, păstrându-si structura celulară originală si continutul organic. (Vezi Raymond Chris, Chronicle of Higher Education, 20 martie, 1991). (n. ed.)

J.K. Charlesworth, in cartea The Quaternary Era (Edward Amold Co., Londra, vol. 2, 1957, p.650) afirmă: „Marile turme de mamuti si alte animale (Insulele Noii Siberii din nordul îndepărtat al Asiei au dat mamuti, rinoceri părosi, boi moscati, antilope saiga, reni, tigri, vulpi arctice, gulo-gulo, ursi si cai printre cele 66 de specii animale), aveau nevoie de păduri, fanete si stepe pentru a se hrăni… si nu ar fi putut trăi într-un climat precum cel prezent, cu vânturile sale înghetate, iernile pline de zăpadă, solurile înghetate si mlastinile de tundră care există mai tot anul.” (n. ed.)]

Din cursul despre Cartea Facerii (1981 si 1982) – Parintele Serafim Rose

sursa: chrisalida.wordpress.com

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!