Iubirea mea de Domnul,
ce faci tu oare-acum,
de ce tu dormi în casă
când El suspină-n drum,
de ce tu stai la masă
când El e părăsit,
de ce nu rabzi alături
de Domnul tău Iubit?
De ce nu rabzi, de ce nu rabzi alături
de Domnul tău Iubit?
Tu-I spui mereu cu graiul:
„Iisuse, Te iubesc!”,
dar oare-a tale fapte
şi gânduri ce-I grăiesc?
Ce-I spune-a ta viaţă
cu tot ce-ascunzi în ea,
de ce nu-I ţii cuvântul
ce I l-ai dat cândva?
De ce nu-I ţii, de ce nu-I ţii cuvântul
ce I l-ai dat cândva?
Iubire dulce, vino
s-aducem mai frumos
şi frunzele, şi rodul
mai vrednic de Hristos,
şi vorba, dar şi fapta
de-acelaşi preţ ceresc,
să creadă El când spunem:
„Iisuse, – Te iubesc!”
Să creadă El, să creadă El când spunem:
„Iisuse, Te iubesc!”
TRAIAN DORZ din ”Cântări Noi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
