De trei ori am suit până acum cele patruzeci de trepte ale Tribunalului din Sibiu.
Sunt citat în legătură cu Oastea şi Tipografia. Mitropolia s-a adresat justiţiei.
Dar nu despre aceasta vreau să scriu acum, ci despre altceva:
Când întâia dată m-am înfăţişat la cabinetul de instrucţie, sala nr. 86, judele instructor nu era tocmai de faţă. Un alt jude m-a poftit să şed şi să aştept. Tocmai în acest timp, judele lua informaţii de la un ţăran în legătură cu o bătaie la cârciumă.
– Lucrurile s-au petrecut aşa şi aşa, zicea ţăranul. Eram cu toţii beţi. Şi ce nu face omul la beţie?
Şi, cum înşira ţăranul isprăvile beţiei, eu mi-am aplecat capul şi am suspinat, zicând în mine: iată, sunt 12 ani de când mă ocup cu blestematul de alcool… sunt 12 ani de când mă lupt mereu să-i scot pe oameni cu undiţa Evangheliei din această pierzare.
…Şi acum iată ce mi se întâmplă! Drept răsplată sunt târât pe la Tribunal în rând cu făcătorii de rele, cu bătăuşii, cu hoţii, cu criminalii…
Şi n-am mai putut sta. Ceva se tulbura în mine. Se grămădise un nor din care trebuia să picure «ploaia». Nu-mi mai puteam opri plânsul.
– D-le jude, zisei, spuneţi judelui instructor că nu mai pot aştepta. Voi veni altă dată.
Şi am plecat plângând.
Dar, sosit acasă, Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie m-a mângâiat îndată, arătându-mi că aşa trebuie să se întâmple. Aceasta a fost, este şi va fi răsplata de totdeauna a celor care s-au jertfit pentru Domnul şi au păşit pe urmele lui Iisus.
Au doar ucenicul ar putea el fi oare mai presus decât Stăpânul său (Mat. 10, 24)?“
«Isus Biruitorul» nr. 2-3, din 24 febr. 1935
Iar ceva mai jos, pe aceeaşi pagină, era chipul unui beţiv şi bătăuş, în mână cu un ciomag, iar în gură cu trei dintrte cele mai sfinte nume pe care le folosesc suduitorii cei mai înrăiţi. Deasupra acestui chip era titlul: „Cu ăsta n-are nimeni nimic“, iar apoi scrisul următor:
„Iată un om cu care n-are nimeni nimic. Cu toate că predică şi el în felul lui. Îl predică şi el pe diavolul, hulind pe Dumnezeu.
Dar, pesemne, o astfel de predică nu este «primejdioasă».
Acest predicator înfricoşat poate huli şi batjocori pe Dumnezeu oricând şi oriunde. Nu-i are nimeni grija.
Sunt însă «primejdioşi» ostaşii, care grăiesc despre Dumnezeu şi Îl slăvesc pe Dumnezeu. Aceştia trebuie negreşit luaţi la răspundere şi opriţi. Şi îndeosebi e «primejdios» Păr. Trifa. De aceea a fost oprit a scoate foaia «Isus Biruitorul», prin care chema lumea la mântuire.
Într-o vreme când sufletul acestei ţări este otrăvit de potopul scrierilor murdare, a fost oprită o foaie care chema sufletele pierdute la picioarele Crucii.
Iată un fapt ce merită a fi încrestat pentru istoria de mâine“.
Traian Dorz, din “Istoria unei jertfe”, vol. II, pag 90
