’Nainte de-al Tău Nume Sfânt nimic n-a fost, Iisus…
n-a mai fost nici un răsărit, n-a fost nici un apus,
ci Numele Tău Sfânt a fost, Iisuse, primul grai,
Cuvântul Tu erai, Iisus, Lumina Tu erai!…
A răsunat Numele Tău, – şi foc de mii de sori,
ţâşnind, a inundat genuni cu raze şi culori,
s-au despărţit nemărginiri din haos infinit,
s-au rânduit învâlvorări în cântec strălucit.
A răsunat Numele Tău, crescând şi descrescând,
din El ieşind apoi măreţ ce-i Sus şi Jos, cântând,
din orice sunet, alt cuprins şi alte împliniri,
în mii de forme cununând perechi de mii de miri…
A răsunat Numele Tău, şi-acel vrăjmaş de-un ceas
s-a prefăcut un praf uitat pe-un drum cu veşnic pas,
şi har cu har s-a-mpreunat, şi zări cu zări s-au strâns,
şi dor cu dor s-au sărutat în al iubirii plâns.
Va răsuna Numele Tău,
…şi noi, cu câte sânt,
vom deveni, din El, mereu alt cer,
şi alt pământ
şi-n veci,
tot noi,
alt răsărit din orice alt apus,
– din Infinit spre Infinit,
un Nesfârşit
IISUS…
TRAIAN DORZ din ”Cântări Noi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
