Nu ţi-a fost prieten duhul lumii,
te-a amânat de azi pe mâini
Şi după ani de amăgire
nimic nu ţi-a lăsat în mâini.
Nu ţi-a fost nici copilăria
prieten credincios, curând,
s-a dus senină către alţii
şi gol te-a părăsit, plângând.
Nu ţi-a fost prieten cu credinţă
nici tinereţea cât ai vrut,
nici sănătatea, nici norocul,
– un Singur Prieten ai avut.
Dar pe Acela Unul Singur
L-ai preţuit cel mai puţin,
L-ai ascultat cel mai din urmă
ţi L-ai privit cel mai străin.
Şi totuşi încă El aşteaptă
ca-n sfintele-ţi păreri de rău
să preţuieşti a Lui iubire
cât mai aşteaptă-n pragul tău.
…Deschide-I Singurului Prieten,
plângându-ţi vina ta cu-amar,
căci dacă şi El Se va duce
poţi plânge-n veci, va fi-n zadar!
Traian Dorz
din volumul “Cărarea tinereţii curate”,
editura “Oastea Domnului” – Sibiu