Oricât eram de singur pe drumul străbătut,
când Te-am avut cu mine, în ceruri m-am crezut.
Prezenţa Ta, Iisus iubit,
m-a luminat şi fericit
prin toate câte le-am trăit.
Prezenţa Ta umplându-mi întreg lăuntrul meu,
n-am mai ştiut de nimeni decât de Dumnezeu.
N-am mai văzut primejdii, n-am mai simţit că-s spini,
străinii mi-erau prieteni şi lacrimile crini.
Când străbăteam pustiuri de chinuri sufleteşti,
mi-ai dat pe drumul crucii trăiri dumnezeieşti.
Azi lunga crucii cale suită ascultând
îmi pare toată numai un dulce cântec blând.
O, Preaiubit Iisuse, când dragostea-Ţi mi-o dai,
aici şi-n cer, oriunde îmi pare-acelaşi rai.
Hristos – Slava noastră / Traian Dorz.
– Ed. a 2-a, rev. – Sibiu: Oastea Domnului, 2015