Mărturii

Pe urmele Mântuitorului – Iată cetatea lui David

PE URMELE MANTUITORULUI-250x250La Ierusalim sunt multe de văzut şi din cele is­torisite în Biblia Vechiului Testament, căci aproape toată Biblia Vechiului Testament s-a petrecut aici în ierusalim §i jur. Aici la Ierusalim a trăit şi David proorocul, Solomon înţeleptul şi alti împăraţi împre­ună cu istoria şi întâmplările lor. Le vom lua pe acestea rând pe rând.

David împăratul a întărit Ierusalimul cu ziduri mari, a făcut din Ierusalim o cetate puternică încon­jurată cu zid şi turnuleţe. Din uriaşa clădire a rămas încă până în ziua de azi o bună parte din zidurile temeliei şi o bună parte din vestitul turn al lui David. Nu s-a mai rezidit ci se păstrează până în ziua de azi aşa cum a scăpat din curgerea vremilor. Dăm alături fotografia cetăţii aşa cum e în ziua de azi. Dar aşa minată cum este această cetate, este o ruină măreaţă şi înfiorătoare. Când intri în Ierusalim această ruină te izbeşte mai întâi. Chiar fără să cunoşti Biblia şi istoria acestei cetăti, un fior te cuprinde când o vezi. Te simţi înfiorat şi îţi dai îndată seama că aici s-au petrecut lucruri mari. în zidurile cetătii se află blocuri uriaşe de piatră pătrată; turnul are o înălţime de peste 20 de metri. Cu sufletul înfiorat m-am apropiat de ruinele acestei cetăţi. Păşind peste uriaşele pietre rămase din vremea lui David, mi-am adus aminte de Psalmii şi Psaltirea lui David; mi-am adus aminte de Psaltirea pe care mi-a lăsat-o mama de moştenire când a murit, lăsându-mă singur în lume la vârsta de 7 ani; mi-am adus aminte de toate mângâierile, de toată tăria şi puterea ce am sorbit-o mereu din această carte sfântă.

Fiecare piatră ce o atingeam cu piciorul parcă dă­dea un răsunet de psalm. Părea că pietrele grăiesc şi fiecare piatră spune un vers din Psaltire… „Iară mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune întru Domnul toată nădejdea mea” (Psalm 72,28)… „Domnul este lu­minarea mea şi Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele, de cine mă voi în­fricoşa?” (Psalm 26,1-2). „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul” (Psalm 117,6)… „Intru inima mea am ascuns cuvintele Tale ca să nu greşesc Ţie” (Psalm 118,11)… „Adusu-mi-am aminte noaptea de Numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta” (Psalm 118,55).

Iată am ajuns sus în turn. Un fior mă cuprinde când mă gândesc că aici în acest loc a scris David cei mai mulţi psalmi. De aici a profeţit David patimile Mântuitorului. De aici a strigat David în cele patru părţi ale lumii: „Mărturisiţi-va Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui, Aleluia” (Psalm 117,1). De aici a strigat: „Nădăjduiţi spre Domnul… temeţi-vă de Domnul, că n-au lipsa cei ce se tem de El” (Psalm 33,9). De aici a strigat: „Gustaţi şi vedeţi că bun este Dom­nul” (Psalm 33,8), de aici a strigat şi fioroasele cuvinte: „Moartea păcătoşilor cumplita este” (Psalm 33,20). De aici a strigat David să laude „toată suflarea pe Dom­nul”. De aici a strigat David profeticele cuvinte: „Fe­ricit este neamul căruia Domnul Dumnezeu este nă­dejdea lui” (Psalm 32,12)… „în mormânt vor intra toate neamurile care uită pe Dumnezeu” (Psalm 9,17). O, de ar înţelege şi neamul meu această strigare!

Părintele Iosif  Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului

Lasă un răspuns