Un adevărat stâlp pe care se sprijină Frăţietatea noastră, fără îndoială, este „Psaltirea mamei”, despre care Părintele Iosif ne-a vorbit cu neuitate vibraţii duhovniceşti. Acum o sută de ani în urmă, folosind-o, a simţit cum înlăuntrul sufletului său de preot se înfiripă şi creşte setea după viaţa duhovnicească.
Deşi în conştiinţa noastră naraţiunea despre „Psaltirea mamei” naşte emoţii, în acest monument de referinţă nu este nimic sentimental, poetic, folcloric şi novator. „Psaltirea mamei” este un monument printre altele care formează acel fond comun cu generaţiile din istoria Bisericii. „Psaltirea mamei” ne dă acel fior paşnic şi ceresc, neatins de îndoieli că suntem în rezonanţă cu înaintaşii, suntem o verigă din lanţul de aur ce vine de la „strămoşii după trup ai lui Hristos”, trece prin perioada Apostolică şi străbate toată istoria din neam în neam, până la noi. Psalmii au fost cântarea Apostolilor, lauda mucenicilor, desfătarea cuvioşilor, mângâierea mărturisitorilor şi cetatea de scăpare a tuturor celor din nevoi. Am fost învinuiţi că avem o evlavie rece faţă de tezaurul Bisericii şi punem mai mult accent pe specificul nostru, pe ceea ce este nou! Nu vrem să pornim un război pe cuvinte, ci vrem să ne punem la adăpostul sigur al faptelor. Pe lângă alte lucruri preţioase ale Bisericii pe care ne silim să le punem tot mai aproape şi tot mai iubitor la inima noastră, „Psaltirea mamei” ne poate ridica deasupra acestor critici. Şi ne vine atât de uşor să facem acest lucru pentru că „Psaltirea mamei” nu este pentru noi o metaforă, ci este un foc care a mistuit şi inima Părintelui nostru duhovnicesc, aşa cum ea a mistuit şi alte inimi dinaintea lui.
În mod concret, „Psaltirea neadormită” ca primă treaptă a cinstirii Centenarului, a fost adusă în discuţie la Sfatul Frăţesc pe Ţară ţinut la Braşov, în data 6 noiembrie 2021, şi bine primită cu hotărâre unanimă la nivel naţional la care se adaugă şi frăţietatea Oastei din Diaspora.
Redăm acum, pentru toţi cititorii noştri, ceea ce Duhul Sfânt a inspirat pe membrii Sfatului Frăţesc să aşeze pe umerii zonelor frăţeşti această pregătire a Centenarului pe zilele săptămânii. Fiecare zonă ce se va regăsi mai departe, va avea grijă să acopere întreaga zi, adică 24 de ore, cu rugători smeriţi ai Psaltirii astfel: Luni: adunările din Neamţ, Arad, Bihor; Marţi: cele din Galaţi; Miercuri: cele din Banat; Joi: cele din Sibiu, Craiova (Dolj), Londra (Anglia); Vineri: cele din Suceava, Iaşi, Roma (Italia); Sâmbătă: cele din Comăneşti, Bacău, Bucureşti; Duminică: cele din Braşov, Bistriţa, Cluj, Baia Mare (Maramureş). Dar nimeni nu trebuie să se simtă văduvit de această organizare, ci fiecare adunare mai izolată se poate lega de o zi şi de nişte zone mai apropiate, unindu-se în acelaşi foc al Psaltirii neadormite.
Desigur, vor fi şi alte activităţi ce vor marca Centenarul Oastei Domnului, dar credem că rânduirea „Psaltirii neadormite” trebuie să fie într-un anume fel piatra din capul unghiului. Dacă această piatră nu va fi lepădată de ziditori, atunci ea asigură două lucruri: pe de o parte, celelalte manifestări legate de Centenar vor fi concepute în duh patristic, filocalic şi bisericesc, iar pe de altă parte şi, ca drept urmare, vor putea fi articulate la fondul comun şi milenar al Bisericii. „Viziunile largi” şi „planurile înalte” care nu sunt deofiinţă cu „piatra din capul unghiului” nu pot aduce ca rod decât cel mult fragmente izolate cu iz „evanghelic”.
Legat de aceste gânduri, amintim că anul 2023 se împlinesc o sută de ani de la iniţierea Lucrării duhovniceşti Oastea Domnului prin veneratul nostru Părinte Iosif Trifa. Cu acest prilej special, dorim să marcăm Centenarul printr-o serie de activităţi specifice, spre slava lui Dumnezeu şi cinstirea Părintelui nostru Iosif.
Să-l bucurăm pe Părintele Iosif cu rugăciune către Domnul Iisus Hristos cel Răstignit ca Lucrarea Oastei Sale să dăinuiască pentru totdeauna, spre mântuirea tuturor.
