Să nu-i laşi nimănuia grija pe care tu eşti pus s-o porţi
– cei vii mai pot ceva să facă, dar nu mai pot nimic cei morţi.
Să nu-ţi laşi grija mântuirii nicicând în seama nimănui,
căci grija asta fiecare abia şi-o poate duce-a lui.
Să nu laşi nimănuia grija părinţilor ce te-au crescut,
că nimeni n-o să-ţi ierte veşnic ce datorai şi n-ai făcut.
Să nu laşi grija răsplătirii ce-o ai spre-un binefăcător,
că nimeni nu-i să mai plătească aşa cum tu i-ai fost dator.
Să nu laşi grija iubitoare de cei ce ţi i-a dat Hristos,
ci să ţi-i strângi cu drag la suflet, mereu mai cald şi mai duios.
Acestea nimeni nu-i pe lume în seama cui a le lăsa,
căci toţi le au – şi fiecare abia de-şi poate duce-a sa…
TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
