Se-ntoarce primăvara în fiecare an
şi-ntâia primăvară tot mai adânc mi-o-ngroapă,
dar Timpul care trece cu umblet diafan
spre Dulcea Primăvară dorita urmă-mi sapă.
Întoarce, Mână Sfântă, mai grabnic şi mai calm
în cartea vieţii mele poemele nescrise
şi pana mea grăbeşte-o spre cel din urmă psalm
cântat în faţa Slavei cu porţile deschise.
Iar când opri-mi-vei Timpul în Maiul însorit,
dă-mi harfa ce mă cheamă de Dincolo de vreme,
să-mi cânt, peste milenii de alt Tărâm trăit
din altă amintire, eternele-mi poeme!
TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
