N-am loc nicăieri pe lume,
numai câte-un scurt popas
– am pierdut, Iisuse, totul,
numai harfa mi-a rămas!
Cu ea stau plângând pe malul
apelor din Babilon
şi-Ţi trimit pe vântul serii
dulcele iubirii zvon.
Numai sălcii plângătoare
îmi ştiu psalmii pe de rost,
numai ele ştiu ce-amare
lacrimile mele-au fost.
– O, de când muream departe,
de străini şi-amar răpus,
dacă n-ar fi fost cu mine
psalmii Tăi şi Tu, Iisus!
În cântare e minunea
că mai supravieţuim
– până cântecul trăieşte,
eu şi fraţii mei trăim!
…Doamne, să mai pierd pe-atâtea
câte-ai vrut să mi le iei,
dar să nu Te pierd pe Tine,
harfa mea – şi psalmii ei…
TRAIAN DORZ din ”Cântări Noi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
