Om cu om pe lumea astafoarte rar pot fi la fel,fiecare este unicşi nu-i altul cum e el– numai Domnu-i poate facepe cei.

O, soarele şi noaptea din mine cum îmi sântcând ea e fără dânsul şi el e fără ea,i-a însoţit Minunea cu unic legământ,–.

Ce preţ amar cere-un păcat,ce dureros şi-ndelungat!Şi chiar şi după ce l-ai dat,în veci nu-l simţi deplin iertat. O, har divin – o,.

Întinde-Ţi Mâna Albă când trec pe lângă iad şi calea-mi luminează, Iisuse, să nu cad. Întinde-Ţi Mâna Dulce când ceasul mi-e amar, puterile.

Şi-aşa va fi o clipă când ultimul păcatdezlănţui-va norul cu trăsnetu-nfocat,cutremurul şi ploaia de flăcări va ţâşni– şi nu va fi-atuncea nici noapteşi.

Cântăm Domnului, cântămo Cântare Nouăcând genunchii ni-i plecămşi ni-s ochii-n rouă.Înspre ceruri înălţămmâinile-amândouăşi-I cântăm, cântăm, cântămo Cântare Nouă… Cei ce Te-adorămŢie Îţi cântăm,Dumnezeu.

Sfârşească-se frumos această cale pe care-o-ncepem astăzi fericiţi şi-orcâte-ar fi primejdiile sale, noi s-o străbatem nemaidespărţiţi. Sfârşească-se frumos această luptă purtată pentru Cauza.

Vei fi tu-n stare să primeştivenirea Judecăţii?– de nu, – alege astăzi chiarcărările dreptăţii! Vei fi tu-n stare-atunci să spuicu fruntea sus solia?–.

Doamne, sunt din nou un tânăr la cei douăzeci de ani, – parcă-n zbor înalt sunt vultur peste munţii diafani, parcă-s vânt de.

Cu mâinile întinse ca nişte crengi spre soare, Îţi ’nalţ al rugăciunii ceresc şi tainic rod şi-Ţi dărui a iubirii neprihănită floare, salvată.