Vai ţie, Betsaida, vai ţie, Horazim– vă plângem cu durereşi jalnic vă privim;dacă-n Sidon vreodată şi-n Tir s-ar fi făcutminuni ca-n voi, acestea.

Sufăr pentru Tine,Preaiubitul meu,inima din mineTe-ar chema mereu,gândul mi se-aţinenumai Ţie dus,sufăr pentru Tine, Preaiubit Iisus! Când mă scol în noapteşi-ngenunchi cu dor,Doamne,.

Să n-ajungi prea târziu în Har,să nu-ţi pierzi locul sfânt promis,căci în zadar, vai, – în zadarajungi când uşa s-a închis;– mulţi vor.

Să semănăm mereu Cuvântul,în lung şi-n lat să-l semănămşi până va fi plin pământul,vestirea lui să n-o-ncetăm! Cuvântul să-l vestimoriunde-o să trăim,dar mai.

’Nainte de-al Tău Nume Sfânt nimic n-a fost, Iisus…n-a mai fost nici un răsărit, n-a fost nici un apus,ci Numele Tău Sfânt a.

Şi azi îmi pari minuneşi vis, şi înger sfânt,şi sol ceresc, şi zare,şi rază, nu cuvânt! – O, naştere cerească,ce taină te-a trimis?Viaţa.

Doamne, înfrânarea meanuma-n Tine va puteabirui ispita greaşi ieşi frumos din ea. Doamne, numa-n Tinepot ieşi cu binedin al morţii valla al vieţii.

Iubire, pentru tine,cât nu ştiu mai frumos,spăl din genunchi, cu lacrimi,genunchii lui Hristosşi-adânc sărut fierbintepicioarele-I tăcut,de mii de ori fiindu-Idator că te-a făcut..

Eu ştiu că ştii, Iisuse, ce mult Te pot iubişi totuşi Ţi-aş tot spune de mii de ori pe zişi Ţi-aş cânta întruna,.