CRUCE VECHE… (II)
Îmi lipesc de tine gândul şi cu inima-ntristată îţi ascult din nou cuvântul care mi-l spuneai odată. De Iisus Cel Bun din cuie.
Îmi lipesc de tine gândul şi cu inima-ntristată îţi ascult din nou cuvântul care mi-l spuneai odată. De Iisus Cel Bun din cuie.
Cruce veche dintre drumuri, părăsită şi uitată, ce duios mi-aduci aminte viaţa mea de altădată… Ce duios mi-aduci aminte câte primăveri senine din.
Frate drag, străin şi singur, ce plângi fără mângâiere, care singur porţi povara şi durerea ta-n tăcere, nu huli Numele Celui ce ţi-a.
Doamne, eu mereu tot cuget rostul multora pe lume, dar oricât mi-aş bate capul, nu găsesc răspuns anume… Multă vreme suferinţei nu-i vedeam.
Răsplăteşte, Doamne, celor care-au milă de orfani, dă-le, Doamne, fericire cât le dai pe lume ani, fii-le o Mamă dulce, fii-le un Tată.
O, vino, Scump Iisuse,-n viaţa acelor care zac pierduţi, – din deznădejde şi păcate să se ridice, să-i ajuţi! Iisuse, binecuvântatul Izvor al.
Ochii mei Te văd, Iisus, suferind pe Cruce pentru cei ce morţi eram, viaţă a ne-aduce; pentru cei care eram iadul să ne-apuce,.
Multe cărţi, în scurta-ţi viaţă, poţi citi, iubitul meu, în zadar, când nu ştii Cartea dragostei lui Dumnezeu. Carte sfântă – eu te.
Mamă, ştii tu oare, mamă, datoria ta, ştii tu cât de sfântă este – dar şi cât de grea? Ştii tu oare ce.
O, dac-aş fi un înger în cel mai alb veşmânt, cu mii şi mii de imnuri, Iisuse, să Te cânt, – cu harfele.