Te laud nume Veşnic ce nu poţi fi rostit
izvor al Strãlucirii ce nu poţi fi privit
Adânc a-nţelepciunii ce nu poţi fi cuprins
Fior al Armoniei ce nu poţi fi atins…
Te laud cã din toate aceste frumuseţi
ai pus ceva şi-n visul fugarei mele vieţi
cã din a vieţii ape, din al iubirii foc
umplând-o şi umplând-o, mai afli încã loc.
Te laud, cã eu, umbra, de-o clipã vieţuind
sunt înfiat în Taina Vieţii nemurind
şi dobândind eterna putere de-a crea
adeveresc prin toate Dumnezeirea Ta!
Traian Dorz, din ”Cântări de drum”
