Ţi-am spus, Iisuse, „Te iubesc”
de zeci de ori, de-o mie,
Tu mi-ai şoptit: Îţi mulţumesc,
– dar oare o să ţie?
Dup-o-ncercare,
dup-un an
ori dup-o ispitire,
nu va ajunge-o vorbă-n van
şi-un vis a ta iubire?
O, câte vorbe Mi s-au zis
şi câte legăminte,
– şi toate-au fost curând doar vis
şi umbre, şi morminte!
Ca florile s-au pârjolit
în cea dintâi dogoare,
abia vedeam c-au înflorit
şi s-au şi ars de soare!
– Nu, Doamne, ci chiar dacă toţi
s-ar lepăda de Tine,
eu, chiar să mor, – să ştii că poţi
să Te încrezi în mine!
– O, fiul Meu, ferice-ar fi
de tine pe vecie
dac-ai răbda şi ţi-ai păzi
cuvântul dat azi Mie!…
TRAIAN DORZ din ”Cântări Noi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
