În «Lumina Satelor» nr. 8, din 14 febr. 1926, scrie:
„Un ogor pentru lucrul Domnului…
«…O istorie întreagă v-aş putea face, părinte, din tot trecutul meu…
Am fost un beţivan vestit. Îmi mâncasem aproape toată averea cu beţia şi băutura. Dar de când am intrat în Oastea Domnului, mulţumesc Tatălui Ceresc… m-am schimbat cu totul… De când m-am lăsat de băutură mi-am cuprins înapoi pământul ce-l vândusem… Acum vin şi eu cu un ajutor pentru lucrul Domnului Care m-a ajutat pe mine. Am citit de fratele Petru Marcu din Cernavodă care s-a înştiinţat cu o sută de lei pe lună. Eu vreau să ajut lucrul Domnului cu un ogor pe care am să-l arendez anual şi arenda pentru el s-o trimit pentru Oastea Domnului, căci ea m-a ajutat să cuprind înapoi pământul vândut prin beţie… Vă sărut amândouă mâinile şi vă mulţumesc din tot sufletul meu pentru binefacerile şi osteneala ce le faceţi pentru sufletele noastre…
Augustin Toma din Vecerd, ostaş în O. D.»
Îţi mulţumim, dragă Augustine, pentru ajutorul ce îl dai pentru lucrul Domnului. Fapta ta ne aduce aminte de vremile fericite ale primilor creştini… când oamenii îşi puneau tot ce aveau în slujba Domnului şi erau una inima şi sufletul lor, iar peste toţi era un mare har (Fapte 4, 32-35). Arată, iubite Augustine, tuturor trecătorilor ogorul Domnului şi spune tuturor ce ţi-a făcut ţie Domnul şi cum a avut milă de tine… Spune că, de când trăieşti o viaţă cu Domnul, El ţi-a ajutat să-ţi răscumperi înapoi şi pământul pierdut şi să-ţi câştigi şi averea cerească…
Pr. Trifa
Traian Dorz, din “Istoria unei jertfe”, vol. I, pag 308
