Binecuvântăm pe Domnul şi-L rugăm pentru fraţii cei care vin de mulţi ani, predaţi şi hotărâţi, la Domnul. Dar ne rugăm şi pentru cei care n-au pus încă un legământ sfânt cu El. Îi îndemnăm să facă acest lucru cât mai curând. Că viaţa nu-i sigură pentru nimeni, dar moartea-i sigură pentru toţi. Pentru cei chemaţi, nu-i sigură mântuirea, ci numai pentru cei aleşi. Pentru cei care numai vin la adunare, încă nu-i sigură mântuirea şi răscumpărarea. Dar pentru cei care pun legământul hotărât cu Domnul şi păstrează tare acest legământ, pentru aceştia este sigură, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat şi el le promite cu siguranţă acest lucru.
Ne rugăm pentru cei care vin la adunare numai câte unul din familie: soţ sau soţie, părinte sau copil, frate sau soră. Ne rugăm să-i ajute Domnul şi să‑i îndemne mereu Duhul Sfânt să se roage şi să lucreze cu răbdare şi cu blândeţe, şi cu o viaţă sfântă, şi cu o pildă sfântă de vieţuire, să-i îndemne şi pe ei. Şi să nu ostenească, şi să nu descurajeze, până îi va ajuta Domnul să-i vadă şi pe cei iubiţi ai lor în mijlocul adunării, împreună cu ei şi aici pe pământ, şi apoi odată şi sus în cer.
Pe fraţii noştri iubiţi care au necazuri grele în familia lor cu soţii sau cu soţiile lor, îi îndemnăm să fie răbdători şi credincioşi, statornici şi hotărâţi. Ce nu poţi face cu dragostea, nu poţi face cu nimic. Dumnezeu prin dragoste a căutat mântuirea noastră şi prin răbdare. Câtă dragoste şi câtă răbdare a avut Domnul cu noi! Aşa ne cere şi nouă acum, să avem totuşi dragoste şi răbdare cu cei din familia noastră, care, în loc să ne înţeleagă, ne prigonesc. Care, în loc să-L binecuvânteze pe Domnul că ne au cu ei, vorbesc împotriva Domnului şi ne batjocoresc pe noi. Aveţi milă şi răbdare faţă de toate aceste suflete. Gândiţi-vă că şi noi am fost cândva departe de Dumnezeu şi am vorbit rău despre cei care-L iubeau pe Domnul şi care ne-au chemat şi pe noi în Împărăţia Lui.
Dorim din toată inima ca Domnul să vă binecuvânteze pe toţi.
Mulţumesc Domnului că mi-a dat ocazia aceasta să vă pot spune acest cuvânt. Dacă-l veţi ţine, cred că Dumnezeu vă va da multă bucurie şi mari binecuvântări, cum le-a dat celor de la Roma, care l-au ascultat pe bătrânul frate Pavel, care le vorbea, după ani de lupte şi de încercări, nişte cuvinte minunate, nişte adevăruri verificate prin experienţa şi prin suferinţele lui. Vă spunem şi noi la fel: că aceste lucruri sunt verificate prin răbdarea, prin experienţa, prin rugăciunea şi prin încercările prin care a trebuit să trecem şi noi pe urma Domnului nostru, când în lumina, când în umbra Crucii Lui. Ştim însă că la capăt – care nu-i departe – Domnul ne aşteaptă pe toţi cu răsplata pe care o va da El tuturor celor care L-au iubit şi I-au fost credincioşi.
Ne rugăm Domnului să vă dăruiască şi dumneavoastră o astfel de credinţă statornică până la sfârşit, ca să putem odată, cu toţii, să vedem Împărăţia Sa şi Faţa Sa cu bucurie. Şi să ne bucurăm de răsplata pe care a promis-o şi pe care o va da El tuturor celor care L-au iubit credincioşi până la sfârşit, până la moarte. Căci aşa a zis El: „Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii”. Numai până la moarte! Şi moartea e aşa de aproape de fiecare dintre noi! Fiţi credincioşi, fraţii şi surorile noastre, credincioşi până la sfârşit.
Binecuvântaţi să fie bătrânii care ascultă Cuvântul şi trăiesc viaţa ascultării de Dumnezeu, pentru că în curând ei vor ajunge la răsplată.
Binecuvântaţi să fie cei tineri şi cei sănătoşi, care din tinereţe ascultă Cuvântul Domnului şi au timp – dacă mai au – să-L slujească pe Domnul, ca să poată să se facă vrednici de o şi mai mare răsplată în ceruri.
Binecuvântaţi să fie părinţii şi copiii, fraţii şi surorile, soţii şi soţiile, prietenii, rudeniile, vecinii, cunoscuţii noştri şi toţi cei care-L caută pe Domnul dintr-o inimă curată.
Vă mulţumim în Numele Domnului pentru dragostea cu care ne iubiţi, cu care ne aşteptaţi cuvântul, cu care vă rugaţi şi v-aţi rugat pentru noi.
Mulţumesc în chip deosebit celor care s-au rugat pentru mine în încercările prin care am trecut. Datorită rugăciunilor voastre, făcute cu credinţă şi cu răbdare, Dumnezeu mi-a dat iarăşi viaţa şi puterea, şi sănătatea, [ca], măcar în felul acesta, să vă spunem acest cuvânt de îndemn şi de îmbărbătare, pe care vă rugăm să-l primiţi din partea Domnului şi din partea dragostei noastre, pe care v-o păstrăm statornică şi curată, până la sfârşit, în locul cel mai cald şi mai dulce al inimii şi iubirii.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi, cu toţi, şi binecuvântarea Lui să vă însoţească de-a lungul vieţii.
din vorbirea fratelui Traian Dorz către fraţii din comuna Roma (Botoşani) – 24 noiembrie 1987
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010, vol. 4
