1.)Care se cuvine să fie imaginea de sine a unui creştin autentic ?
R : Imaginea de sine a unui creștin autentic trebuie să fie imaginea Iui Iisus reprezentat prin tine, în timpul pe care tu îl trăiești. Să se vadă menirea ta în omenirea din care tu faci parte. Trebuie să ai gândul lui Hristos ( Fil.2 ,5). Să gândești și să acționezi așa cu ar face El dacă ar fi în locul tău.
2.) Cum să treacă prin societate creștinul ? Să arate lumii că este „ucenic” al lui Hristos sau să fie foarte discret ?
R : Prin unirea cu Hristos , încă de la primirea Sfintei Taine a Botezului , creștinul devine un ” Alter Christus ” , deci un urmator al vieții lui Iisus . Manifestarea creștinului în societate este o problemă de liberă alegere și responsabilitate. Între a fi ucenic al lui Hristos și a fi „discret ” , a nu-L arata lumii pe Hristos nu există compatibilitate . În societate ești cu Hristos sau fără Hristos.
Tu decizi ! Frumusetea fericireii mărturisirii Dumnezeului Tău aici se observă. În cartea Apocalipsa cap.3,20 se evidențiază acest aspect.
3.) Unele tinere evlavioase au o ţinută vestimentară aparte, fuste lungi, batic, haine negre. E normal să iasă astfel în evidenţă ?
R : Potrivit învățăturii Sfintei Scripturi și a Sfinților Părinți, ți- nuta vestimentară sobră, decentă a creștinilor nu este o evidențiere ci o normalitate. Vi se pare normal să cumperi pe bani grei haine ” gata rupte ” și care sa-ti arate anumite părți ale trupului ?
Despre ce evidențiere vorbim ?
Frumusetea omului , al creștinului dacă vreți, nu este ați prezenta în societate, o imagine provocatoare , sfidătoare sau chiar neglijentă. Sfânta Scriptură în cartea Deuteronom cap.22 ,5 precizează clar : ” Femeia să nu se îmbrace în haine bărbătești, nici bărbatul în să nu se îmbrace în haine femeiești ; că tot cel ce face aceasta este urăciune în ochii Domnului Dumnezeului tău „.
Îmbrăcamintea creștinului este , trebuie să fie de strictă necesitate nu de prezentare a garderobei personale , aceasta neexcluzand situații diferite în care prezența te obliga la rigori ale instituției în care te afli.
Modelul suprem al femeii trebuie să fie Maica Domnului vrednică de urmat în vestimentație și în virtuți.
4.) Fiecare-şi construieşte o imagine însă femeile cucernice nu folosesc rujuri, farduri, vopsea de păr. De ce machiajul este considerat un păcat ?
R : Creștinul/ creștina trebuie să-și îngrijească și să-și prețuiască trupul . Există însă un pericol în care cad majoritatea femeilor , acela de a pune accent mai mult pe exterior decât pe interior. Sfânta Scriptură ne avertizează: „Podoaba voastră să fie nu cea din afară…ci să fie cea tainică a inimii , întru nestricăcioasă podoabă a duhului blând și liniștit, ceea ce este de mare preț înaintea lui Dumnezeu ” (1 Pt.3, 3-4 )
De aceea ori de câte ori te machezi puneți întrebarea : ” Cu ce scop o fac ? ” Dacă vreau să fiu un evaluator onest al meu , am să aflu dacă este bine sau nu să fac acest lucru.
5.) Să-nţelegem că nu recomandaţi nici operaţiile estetice? Dacă o tânără vrea să-şi „corecteze” nasul, de ce s-ar supăra Dumnezeu ?
R : Drama omului contemporan este aceea de a fi mai îndrăgostit de sine însuși, decât de de ceilalți oameni sau chiar de Dumnezeu .
Operațiile estetice au apărut ca un răspuns la unele necesități concrete , ca act reparatoriu al unor deficiențe fiziologice provenind din naștere sau în urma unor accidente.
Față de această situație, Biserica Ortodoxă nu are o poziție oficială concretizată într-un corp de legi bisericești sau canoane, pe motiv că problematica este relativ nouă.
O operație estetică, urmărind înlăturarea urățeniei trupului se poate înscrie în acest domeniu de îngrijire a trupului.
6.) Sf. Părinţi ne îndeamnă să facem din trupul nostru „biserică”. În realitate bisericile ortodoxe sunt frumos împodobite, cu picturi poleite cu aur. Atunci de ce nu şi-ar înfrumuseţa şi omul trupul său? Nu l-ar îndrăgi mai mult Dumnezeu ?
R : Trupul și păcatul ! Aici se dă bătălia cea mare.
Aceasta este și întrebarea , ce vrei să vezi în om : omul pămîntesc ,efemer sau chipul lui Dumnezeu ?
În eipstola către Efeseni cap.4, 22 ni se spune : ” Să vă dezbracati de omul cel vechi al fostului vostru fel de viața, care se strică prin poftele înșelăciunii .”
7.) Ce-i sfătuiţi pe cei care poartă bijuterii? Ar trebui să renunţe la ele? Prin ce le-ar primejdui mântuirea ?
R : În fiecare generație, bărbații și femeile s-au împodobit cu bijuterii . Dorința de a-și infrumuseta trupurile prin bijuterii costisitoare și atrăgătoare pentru ochi , a lăsat pe puțini indiferenți.
Înfățișarea exterioară este un martor tăcut dar vizibil al identității noastre creștine care să spună lumii că noi trăim pentru a-L proslavi pe Dumnezeu și nu pe noi înșine.
O podoabă nestemată pe care o putem purta cu toții zilnic este virtutea. Dă Doamne interes tuturor pentru această ” promoție ”
Eu deja alerg într-acolo !
Tu ?
Părintele Onu Constantin
