din foaia ”Oastea Domnului”, anul III, nr. 23, Sibiu, 5 iunie, 1932
Mai anii trecuţi se ivise între doamnele dela oraşe şi sate, moda cea scandaloasă cu hainele cele scurte. Era o scârbă să vezi până şi femei bătrâne purtând această modă.
Oameni de bine s’au luptat mult contra acestui rău. Pe alocuri şi vestitorii Evangheliei au păşit la luptă. S’a scris despre cazul unui episcop din Polonia, care a căutat să interzică intrarea în biserică a femeilor îmbrăcate în moda cea scurtă. S’a scris şi s’a predicat şi pe la noi contra acestui lucru urât.
Dar lupta n’a dus la nici un rezultat. Lumea doamnelor protesta energic contra oricărui amestec în »libertatea« lor de a se îmbrăca. Răul părea neînlăturabil.
Dar ce s’a întâmplat? Intr’o bună dimineaţă a venit dela modiştii din Paris o modă nouă, care a lungit de nou hainele doamnelor. Şi într’o clipă — ca la poruncă — toate doamnele şi-au lungit hainele.
De Evanghelie n’au vrut să asculte odată cu capul, dar de modiştii dela Paris îndată au ascultat.
Se plineşte şi aici cuvântul ap. Pavel despre cei cari »ascultă mai mult de oameni decât de Dumnezeu« (Faptele Apost. 5, 29).
Şi încă ceva. Mai săptămânile trecute am văzut o doamnă dela sate (din o modestă stare socială) care venise la oraş. Şi cum era »rămasă de lume« purtând încă tot moda cea scurtă — doamnele oraşului zâmbiau şi făceau glume pe socoata ei.
Aşa-ţi trebue, onorată doamnă. Cine te-a pus să asculţi de »dracul modei«? Aşa a fost dracul de cându-i lumea: asculţi de el şi, pe urmă, el râde de tine.
