După arşiţa de-o vară, focul arse codrii-ntregi,
de credeai că-n veci dintr-înşii urmă verde n-ai s-alegi.

Astăzi, întorcând prin locul pustiit atunci de jar,
noi mlădiţe, prin cenuşă, fragede şi moi răsar.

Mai frumoase-s parcă-acolo unde-a ars mai mult un loc,
mâine nici se va cunoaşte c-a trecut pe-aici un foc…

Via sfântă peste care a trecut durerea jar,
mai puternic-o ridică alte revărsări de har.

Căci din scrumul încercării, după anii-ndureraţi,
ies nădejdile Lucrării, fiii ei adevăraţi.

…Dumnezeule, grăbeşte odrăslirea mai curând
peste cât pustiu tânjeşte după focul încă-arzând!

TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014