Fratele Toma s-a născut pe 26 octombrie 1937. Împreună cu soția sa, sora Nuta, au avut patru copi, dintre care doi au plecat deja la Domnul…
A suferit foarte mult în ultimii ani. Venea la sfânta biserică si la adunările Oastei Domnului cu mari sacrificii. Mergea sprijinit de un baston, dar avea o foarte mare râvnă pentru cele necesare sufletului.
În ultima vreme, fratele Toma a căzut la pat, cãci boala l-a răpus, dar niciodată nu l-am văzut cârtind, ci multumea lui Dumnezeu pentru toate. Sora Nuța l-a ingrijit cu toată dragostea, cu tot respectul Cu două zile înainte de a pleca Acasă, la Domnul, l-am vizitat şi l-am auzit spunând: Tare mă mai dor picioarele, dar slavă lui Dumnezeu pentru toate! Am stat câtva timp cu el, spunându-i câteva cuvinte de îmbărbătare, spre a avea nădejdea în Domnul, după care el ne-a spus: Fratilor, cât de mare este Dumnezeu! Iată, cât am stat impreuna, nu m-a mai durut nimic… Aceasta este puterea lui Dumnezeu.
A plecat Acasă, la Domnul, pe data de 28 martie 2015.
În cele trei seri de priveghere, fratii şi surorile din Lăloaia l-am petrecut împreună pe fratele Toma în cântări si în îndemnuri spre pregătirea noastră pentru întâlnirea noastră, a fiecăruia, cu Dumnezeul nostru Mântuitor, Cel Bun şi Milostiv.
Noi, frații şi adunarea din Lăloaia, îi spunem cu durere fratelui Toma: La revedere, scump frate Toma, în Patria Cerească! Dumnezeul nostru cel Bun sa-ţi dăruiască locul cel fericit în împărația Sa!
Adunarea Oastei Domnului din Lăloaia
mărturie culeasă de Andrei Micuțiu
din foaia Iisus Biruitorul, Nr. 21 / 18-24 mai 2015
