Sfântul Apostol Pavel, aflând că între creştinii din Corint, pe care i-a născut prin Evanghelie în Iisus Hristos, este pizmă şi ceartă, şi dezbinări, le scrie: „Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere” (I Cor 1, 10). Din acest îndemn, reţinem ideea că dezbinările şi certurile dintre credincioşii corinteni puteau să dispară dacă ei vor fi fost uniţi, cu toţii, în acelaşi cuget şi aceeaşi înţelegere. Despre necesitatea şi importanţa de a fi uniţi în acelaşi cuget nu vom insista în rândurile de mai jos. Totuşi trebuie să amintim că, potrivit Sfinţilor Părinţi, cugetul este sinonim cu mintea, cu gândirea sau cu conştiinţa. Starea de a fi uniţi în cuget o putem dobândi numai dacă vom avea în noi acelaşi gând: gândul lui Hristos (I Cor 2, 16), care ne va uni în lupta duhovnicească pe care o purtăm ca ostaşi ai lui Hristos!
În continuare, vom insista pe îndemnul de a fi uniţi în aceeaşi înţelegere. Înţelegerea este facultatea, capacitatea de a pricepe, de a pătrunde un fenomen, o situaţie, o idee şi este un dar primit de la Dumnezeu. Primii oameni aveau o înţelegere sănătoasă, prin care se realiza o puternică unitate între ei şi Dumnezeu. Căderea în păcat s-a produs tocmai din cauza îmbolnăvirii înţelegerii, prin care şoapta diavolului a putut pătrunde în inima şi mintea omului. De atunci, scopul celui rău este de a slăbi şi de a îmbolnăvi dreapta înţelegere a omului, pentru a produce dezbinare între oameni şi Dumnezeu. De aceea, Domnul Iisus Hristos ne spune: „Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei” (Mt 13, 14).
O înţelegere sănătoasă pătrunde adevărul lui Dumnezeu, ne face cunoscută voia Lui şi menţine o unitate puternică cu El! Această unitate se instaurează cu putere între oamenii credincioşi, care formează Biserica lui Hristos. Aceasta presupune să avem aceeaşi înţelegere a Cuvântului lui Dumnezeu, redată atât de clar în învăţătura Sfinţilor Părinţi şi a Bisericii. În Lucrarea Oastei Domnului, trebuie să avem aceeaşi înţelegere a scrierilor înaintaşilor noştri, a felului lor de a purta lupta duhovnicească în cadrul Bisericii noastre bune şi străbune. Pentru a realiza şi a întări unitatea frăţească, trebuie să avem aceeaşi înţelegere despre cele lăsate nouă în Dreptarul Învăţăturii Sănătoase.
Când înţelegerea se îmbolnăveşte, efectele pot fi devastatoare. Fratele Traian Dorz spune că „…atunci, fiecare vorbeşte în felul lui, crede în felul lui şi umblă în felul lui. Nimeni nu mai ascultă de nimeni. Nimănui nu-i mai pasă de nimic. Niciunul nu mai ţine seamă de nicio rânduială, de nicio datorie, de nicio frică. Atunci, Cuvântul şi Adevărul lui Dumnezeu sunt sucite şi răsucite fără nici o teamă… dragostea e călcată fără nicio milă, Hristos este nesocotit fără nicio grijă, iar diavolul seceră fără nicio piedică” (Traian Dorz, Hristos – Puterea Apostoliei, vol. 1, pg. 306).
Fratele Traian Dorz a avertizat, continuu, că la temelia tuturor dezbinărilor şi certurilor de partide din Biserica Domnului este numai păcatul. Numai păcatul îmbolnăveşte dreapta înţelegere şi deformează dreapta vedere a Voii lui Dumnezeu. „Toate marile nenorociri, dezbinări şi rătăciri au venit şi vin de acolo că în lucrările duhovniceşti s-au băgat oameni fireşti, cu vorbiri fireşti, cu explicaţii fireşti, cu interese fireşti” (Traian Dorz – Înţelegerea lucrurilor duhovniceşti).
Acum, în anul centenar al Oastei Domnului, să cerem de la Dumnezeu acea înţelegere care ne uneşte cu El şi întăreşte unitatea frăţească. Amin!
Fratele Gheorghiţă PINTILIE
